De unde vine expresia „La plăcinte înainte, la război înapoi!" - explicaţiile specialiştilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Expresia „La plăcinte înainte, la război înapoi“ are aceleaşi înţelesuri în zilele noastre, ca şi în urmă cu peste un secol, atunci când a apărut pentru prima oară, menţionată într-o operă literară.

Cel care a folosit pentru prima oară proverbul românesc „La plăcinte înainte, la război înapoi“ într-o operă literară a fost Ion Creangă, în „Povestea lui Harap Alb“. Lucrarea, scrisă în 1877, anul Războiului de Independenţă al României, este una din capodoperele marelui scriitor născut la Humuleşti.

  

Povestea este concepută ca un lung şir de peripeţii şi încercări la este supus Harap Alb, fiul cel mic al Craiului, pentru a-şi dovedi vrednicia, curajul, puterea şi înţelepciunea. 

„Amu', cică era odată într-o ţară un crai, care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. Şi împăratul, fratele craiului, se numea Verde-împărat; şi împăratul Verde nu avea feciori, ci numai fete. Mulţi ani trecură la mijloc de când aceşti fraţi nu mai avură prilej a se întâlni amândoi“, este preambulul poveştii.  

Sugestivă este scena în care cei doi feciori mai mari ai craiului, supuşi unei probe a curajului, se dovedesc nedestoinici, şi subliniază suferinţele tatălui dezamăgit, care exclamă cu durere:

„Cum văd eu, frate-meu se poate culca pe o ureche din partea voastră; la sfântul Aşteaptă s-a împlini dorinţa lui. Halal de nepoţi ce are! Vorba ceea:

La plăcinte, înainte Şi la război, înapoi“

„Zicala sugerează ideea că atunci când e vorba de avantaje toţi se înghesuie, iar când apar greutăţile prezentate metaforic prin substantivul  <război>, mulţi bat în retragere. Faptele din zilele noastre demonstrează adevărul şi înţelepciunea zicalei citate şi consider că ar fi bine să ne postăm înainte la război, nu la plăcinte“, spune Maria Sofronia, fost profesor de limba română la Şcoala Generală Elena Cuza din Piatra Neamţ.

Creangă, inspirat de povestea familiei 

Ion Creangă a scris „Povestea lui Harap Alb“ în 1877, anul în care românii luptau în Războiul de Independenţă, iar momentul apariţiei lucrării şi al folosirii acestei zicale în operă nu pare a fi întâmplător, după cum susţine Rocsana Josanu, şefa Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Neamţ, şi fost ghid la Casa Memorială Ion Creangă de la Humuleşti.

„Constantin, fiul lui Creangă s-a înrolat în Armata Română pentru a lupta în Războiul de Independenţă din 1877. Cum băiatul avea doar 17 ani, iar scriitorului îi era frică să nu-l piardă, acesta a făcut intervenţii la Titu Maiorescu şi Vasile Conta, personalităţi ai Junimii cu trecere la oamenii politici ai vremii, să-l scoată pe Constantin din război şi să-l cheme acasă, să-l lase la vatră. Nu cred că această coincidenţă între momentul apariţiei poveştii şi folosirea proverbului este pur întâmplătoare“, susţine directorul Ditrecţiei de Cultură Neamţ. 

În opinia sa, expresia „La plăcinte înainte, la război înapoi“ are şi înţelesul că după ce a trecut pericolul, mulţi viteji de arată.

„Toate zicerile folosite de Creangă în operele sale sunt luate din înţelepciunea populară, scriitorul fiind un fin observator“, a mai precizat Rocsana Josanu. 

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite