Chipul şi însuşirile diavolului. Cele patru motive pentru care Dumnezeu îi permite „necuratului“ să ne ispitească permanent

Prezenţa diavolului este recunoscută în întreaga istorie a umanităţii

Părintele Ilie Cleopa, duhovnicul de la Mănăstirea Sihăstria, spunea că chipul demonilor este întunecat şi hidos, desfigurat, dar diavolii au aceleaşi puteri pe care le are şi omul.

Părintele Cleopa obişnuia să-i primească la Mănăstirea Sihăstria din Neamţ pe toţi care îl căutau pentru a afla o vorbă de duh, renumele său ducându-se repede în Moldova, apoi în toată ţara. Din aceste întâlniri cu duhovnicul au rămas imprimate în format audio sau video învăţăminte, dar şi interpretări ale Bibilei. 

„Întrucât Părintele Cleopa a fost un iscusit autodidact şi cunoştea bine Sfânta Scriptură, precum şi o bună parte din scrierile Sfinţilor Părinţi şi Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe, la îndemnul unor ierarhi şi teologi a început să-şi scrie atât predicile proprii, cât şi unele cărţi cu conţinut patristic, teologic şi moral. La aceasta a fost îndemnat în mod deosebit de Părintele Dumitru Stăniloae, cu care era foarte apropiat, şi de Mitropolitul Antonie al Ardealului, care îi era ucenic”, conform portalului crestinortodox.ro.

Una din temele abordate de părintele Cleopa a fost „Învăţătura despre duhurile diavoleşti, după Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie”, unde fostul stareţ de la Sihăstria tratează pe larg o temă mereu de interes pentru creştini.  

„Demonii s-au desfigurat, prin distrugerea în ei a binelui”

Duhovnicul aminteşte mai întâi că în Sfânta Scriptură şi Sfânta Traditie diavolii apar sub diverse nume precum „Ducă-se pe pustie”, „întunecatul”, „stăpânitorul morţii” (Evr. 2,14), „potrivnicul”, „mincinos şi tată al minciunii” (Ioan 8,44), „cel viclean” (Matei 13,19), „urâtorul binelui”, „înşelător”, „şiret”, „vrăjmaş”, „ucigaş”, „leu care răcneşte”, „balaur” sau „Belzebut”. 

„În toate aceste numiri, caracteristice sunt răutatea şi vrăjmăşia, dirijate împotriva oamenilor. Diavolul urmăreşte, prin orice mijloc, pierderea sufletelor noastre”, spune Ilie Cleopa.

Părintele duhovnic prezintă apoi un capitol special dedicat înfăţişării diavolului.  

„Chipul demonilor este întunecat şi hidos, aşa cum l-a văzut Iov pe diavol, ca un monstru hidos. Demonii s-au desfigurat, prin distrugerea în ei a binelui, prin zămislirea şi dezvoltarea în ei a răutăţilor. Aceasta a lăsat amprenta şi pe aspectul exterior. De aceea Sfânta Scriptură îi numeşte <fiare>, iar pe căpetenia lor Lucifer - balaurul cel mare (Apoc. 12,9)“, arată Cleopa. 

Demonii au puteri asupra materiei 

Citând Sfânta Scriptură, Cleopa apune că demonii au aceleaşi simţuri pe care le au şi oameni: văz, auz, miros şi pipăit: „Pot vorbi şi pot fi muţi şi surzi. Însuşi Domnul Iisus l-a numit pe demon - mut şi surd (Marcu 9,25)“.

În ceea ce priveşte capacitatea de deplasare a demonilor, fostul stareţ de la Sihăstria spune că aceştia se pot mişca rapid în spaţiu, dar viteza lor nu este instantanee. „În cartea Sfântului Prooroc Daniel aflăm cum îngerul l-a adus pe proorocul Avacum într-un loc îndepărtat, ca acesta să dea hrană proorocului Daniel, care se afla în groapa cu lei (Dan 4). Dar şi diavolii au capacitatea de a se deplasa rapid în spaţiu, de a <teleporta> materia, cât şi pe oameni… În viaţa Sfântului Ioan, Arhiepiscopul Novgorodului, se descrie călătoria pe care a făcut-o pe un diavol, de la Novgorod la Ierusalim şi înapoi timp de 3 ore. Este o dovadă că viteza demonului este mare, dar nu infinită (instantanee)“.

De asemenea, asemenea îngerilor, diavolii sunt înzestraţi cu puterea de a  face schimbări uimitoare în lumea materială: „În cartea lui Iov (1,13-19) citim cum focul, trimis din cer de diavol, a aprins şi a ars turmele de oi şi pe păstori. Tot aici aflăm că, în urma acţiunii unui duh necurat, a venit un vânt puternic şi a prăbuşit casa în care se adunaseră fiii şi fiicele lui Iov şi care au murit… aceste puteri care le posedă duhurile imateriale rele, demonii, dezorganizează şi distrug“.

De ce îngăduie Dumnezeu existenţa diavolilor?

Părintele Cleopa spune că diavolul nu a fost trimis de Dumnezeu în Gheena sortită lui, ci a fost lăsat liber pentru „probarea şi cercetarea omului şi a voii lui libere“. 

„Căpetenie a veacului acestuia şi stăpânitor al celor văzute a fost la început omul, fiind rânduit la aceasta de Dumnezeu. Pentru că nici focul nu putea ceva asupra lui, nici fiarele nu-l vătămau, nici otrava nu avea efect asupra lui. Dar, odată ce a fost amăgit de diavol, a pierdut harul Duhului Sfânt şi stăpân al lumii a devenit diavolul“, mai explică Ilie Cleopa. 

Duhovnicul aduce aminte şi de ceea ce spunea Sfântul Ioan Gură de Aur care enumera patru motive pentru care Dumnezeu îngăduie existenţa diavolului şi nu-l împiedică să ne atace cu ispitele sale: 

„În primul rând ca să cunoşti că te-ai făcut mai puternic decât diavolul, însemnându-te, în numele lui Hristos, cu Crucea dătătoare de viaţă; în al doilea rând, pentru trai în smerenie şi a nu te preamări prin bogăţia darurilor şi să nu uiţi neputinţa ta şi puterea celui care te ajută; în al treilea rând pentru că acest duh necurat, văzându-ţi răbdarea cu care rezişti ispitelor, să se convingă că l-ai părăsit cu desăvârşire şi te-ai depărtat de el; în al patrulea rând, pentru a avea o cunoştintă clară asupra comorilor ce îţi sunt încredinţate, căci diavolul nici nu ar încerca să te atace dacă te-ar vedea pe treapta cea mai de sus a neprihănirii“.