Cele cinci feluri de vrăjitorie, explicate de părintele Ilie Cleopa, de la Sihăstria. Ce înseamnă ghitia şi ce rol au clindonii
0
Duhovnicul de la Sihăstria a definit termenul vrăjitorie prin „invocarea puterii demonice în ajutorul oamenilor, în locul lui Dumnezeu, cu scopul împlinirii anumitor dorinţe“.
Părintele Arhimandrit Ilie Cleopa, unul din cei mai cunoscuţi duhovnici şi predicatori pe care i-a avut Mănăstirea Sihăstria şi Moldova, s-a născut pe 10 aprilie 1912, în comuna Suliţa, din judeţul Botoşani, fiind botezat Constantin. Era al cincilea din cei zece copii pe care i-a avut familia Alexandru şi Ana Ilie.
A fost ucenic al părintelui Paisie Olaru şi, în 1929, la vârsta de 17 ani, s-a alăturat obştii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Constantin a fost tuns în monahism în august 1937, primind numele Cleopa. Mai târziu, a ajuns egumenul schitului şi apoi a fost făcut arhimandrit când lăcaşul s-a ridicat la rang de mănăstire. Timp de 34 de ani neîntrerupt, din anul 1964 şi până în 1998, an în care a murit, la vârsta de 86 de ani, Ilie Cleopa a fost stareţ al mănăstirii Sihăstria, din Neamţ.
După ce a ajuns să fie cunoscut ca unul din cei mai mari duhovnici ai Moldovei, părintele Ilie Cleopa nu s-a ferit să vorbească despre teme considerate tabu în epoca comunistă sau în lumea monahală. Unul din subiectele pe care le-a dezvoltat din punct de vedere al învăţăturii creştine a fost şi cel al vrăjitoriei, temă prezentată pe larg în volumul 4 al seriei „Ne vorbeşte Părintele Cleopa”.
„Prin cuvântul vrăjitorie înţelegem invocarea puterii demonice în ajutorul oamenilor, în locul lui Dumnezeu, cu scopul împlinirii anumitor dorinţi omeneşti”, defineşte din start vrăjitoria fostul stareţ de la Sihăstria.
Ilie Cleopa spune că vrăjitoria s-a practicat atât în rândul poporului evreu în timpul Legii Vechiului Testament, cât şi la creştinii.
„Vrăjitori au fost atât Valaam (profetul biblic, n.n.), cât şi cei trei magi care practicau astrologia”, spune părintele Cleopa.
Ghicirea viitorului şi descântarea, forme de vrăjitorie
Pentru a clasifica tipurile de vrăjitorie, fostul stareţ al mănăstirii Sihăstria apelează la învăţătura Sfântului Nicodim Aghioritul, teolog al Bisericii Ortodoxe, canonizat în anul 1955, şi prăznuit în calendarul creştin-ortodox pe 14 iulie.
Preluând învăţătura sfântului Nicodim, părintele Cleopa spune că un prim tip de vrăjitorie, cea propriu-zisă, se traduce prin „chemarea diavolilor pentru a descoperi oamenilor comori ascunse, lucruri pierdute şi altele de acest fel”
Un al doilea fel de vrăjitorie este ghicirea, sub diverse forme. „Unii oameni spun cele viitoare prin semnele din palmă, numită chiromanţie şi prin alte obiecte (bobi, cărţi de joc, cafea etc)”.
Un alt treilea gen de vrăjitorie, în enumerarea părintelui Cleopa, este descântarea, ca formă a spiritismului, definită drept „chemarea ajutorului diavolilor în camere obscure sau la morminte, pentru a pedepsi pe cei ce sunt în viaţă”
„Descântătorii pretind că cheamă sufletele morţilor din iad, precum ghicitorii din timpul Proorocului Samuil (I Regi 21,3), pentru a afla cele viitoare sau pentru a se răzbuna pe cineva. În zilele noastre se practică descântecul în rândul credincioşilor, precum stingerea cărbunilor, rostirea anumitor cuvinte amestecate cu rugăciuni, pentru cei bolnavi, care pretind că sunt <vrăjiţi> etc.”
Trecerea numelui pe toacă şi astrologia, tot vrăjitorie
O a patra formă de vrăjitorie este ghitia, care presupune ghicirea, sau vrăjitoria, prin lucruri sfinte:
„Ghicirea prin Psaltire, numită astăzi deschiderea pravilei; ghicirea cu obiectele bisericii, cum ar fi resturi de veşminte clericale, cheia bisericii, cenuşa din cădelniţă, scrierea unor nume pe toacă, pe clopote, pe ziduri de biserică, sau introducerea lor în candele etc. Fermecătoria, adică vrăjirea unor tineri spre a se căsători unii cu alţii sau a se despărţi, prin invocarea ajutorului diavolesc, numită popular <ursită>”.
Tot în această categorie sint incluse şi ghicirea prin măruntaiele animalelor („iconoscopia”), visurile, zodiile, ceasurile bune şi rele, sau ghicirea prin membrele trupului, numită şi prevestire (ţiuitul urechilor, zbaterea ochiului, mâncărimea palmelor).
„Baierele prin care se înţelege purtarea la mână sau la piept a unor semne satanice, aţe, chei, obiecte (amulete) sau bucăţi de stofă vopsite spre păzirea de boli, de primejdii şi de pagube, după ce mai întâi s-a invocat asupra lor puterea diavolului”.
Părintele Cleopa spune că cei care cheamă diavolii pentru a ghici viitorul poartă numele „clindoni”.
„Între aceştia se numără cei ce fac focuri înaintea caselor şi sar prin foc, ghicitorii din pântece, precum şi cei ce ghicesc în măruntaiele animalelor sau iau mana vitelor, vrăjitorie ce se practică în zilele noastre”
O a cincea formă de vrăjitorie este considerată astrologia, practicată din cele mai vechi timpuri până astăzi.
„Prin astrologie se înţelege ghicirea celor viitoare prin mişcările stelelor, planetelor, vânturilor, norilor şi ale celorlalte fenomene ale universului. Astrologii pretind că fiecare om are o stea proprie”, mai spune duhovnicul.
Ilie Cleopa îi sfătuieşte pe creştini să combată aceste practici enumerate la capitolul vrăjitorie şi să se ferească de ele, deoarece sunt „iscodiri diavoleşti care amăgesc şi înşală pe mulţi creştini spre a lor pierzare”.
Pe aceeşi temă:
Se încarcă comentariile...
