PORTRET: Toth Alexandru este artistul orădean care recroieşte istoria costumelor

Tânărul este croitorul Teatrului de Stat din Oradea. Este unul dintre puţinii meseriaşi care cunosc tainele realizării unor costume de epocă.

PROFIL
Născut. 8 august 1976, Oradea
Studii. Şcoala profesională (croitorie)
Familie. Căsătorit, un băieţel

Toth Alexandru avea doar 14 ani când, cu ajutorul unui prieten, a descoperit meseria de croitor. Astăzi, la 35 de ani, stăpâneşte perfect arta vechilor meşteri, realizând costume după modele de epocă, purtate pe vremuri de către aristocraţi. Datorită muncii migăloase pe care o prespune crearea fiecărei veste cu şnururi şi broderii detaliate, valoarea unui veston lucrat de el poate ajunge la 4.000 de lei. „Cel mai mult am lucrat la un costum realizat în totalitate manual. Patru zile am muncit fără oprire, minimum 14 ore pe zi”, povesteşte croitorul, pentru care răbdarea este o virtute şi o necesitate.

Din întâmplare
 
Dragostea pentru meseria pe care şi-a ales-o dintr-o întâmplare, mai mult pentru a fi alături de un coleg de clasă din şcoala generală, a crescut cu timpul. „Am avut şansa de a beneficia de consilierea unor meseriaşi adevăraţi. Făcând practică la o croitorie la comandă am avut ocazia să fur meserie adevărată, nu ca la fabrică, unde fiecare angajat execută doar câte o fază a lucrării”, povesteşte Toth Alexandru. După absolvire a lucrat mereu în domeniul pentru care s-a pregătit. „Toţi maiştrii mei au avut peste 60 de ani şi stăpâneau croitoria de la A la Z, aşa că am avut de la cine să învăţ”, spune croitorul, cu recunoştinţă în glas.

De-a lungul carierei sale, Toth Alexandru nu s-a dat în lături de la munca de orice fel, realizând, de la articole de lenjerie intimă, la costume de carnaval sau chiar cizme. Cu şnur a început să lucreze în urmă cu circa zece ani, când un client i-a solicitat un astfel de costum, mai preţenţios. „Fiindcă unul dintre maiştrii mei m-a sfătuit să nu spun niciodată «Nu» şi să învăţ tot ce am ocazia, m-am angajat să realizez costumul”, îşi aminteşte croitorul. De atunci a realizat zeci de costume decorate cu şnur, inspirate de poze din reviste vechi şi din paginile de istorie. Cele mai multe dintre aceste costume au fost comandate de către persoanele care urmau să se căsătorească şi îşi doreau să spună „Da” îmbrăcate mai aparte, ca marii nobili.

De aproximativ doi ani, orădeanul lucrează la Teatrul de Stat, unde împreună cu colegii săi face costumele pentru piesele montate de către trupele de limba română şi maghiară. „Este o experienţă mereu provocatoare, pentru că cere multă creativitate. Scenografii vor modele deosebite, dificil de transpus în realitate, astfel încât e o provocare să găsesc mereu soluţii”, explică Toth Alexandru. 

Întrebări şi răspunsuri
De unde îţi cumperi materia primă?
Fiindcă ţesătoriile din ţară se închid unele după altele, trebuie să cumpăr materialele şi şnururile din Ungaria. Nasturii îi confecţionez singur, din considerente financiare.

Respecţi întocmai modelele vechi?
Nu chiar. Am mereu grijă să aduc o notă de noutate costumelor şi să le adaptez la persoanele care le vor purta, transformând vestoanele de epocă în ceva modern.

Este meseria ta una rară?
Din câte ştiu eu, nu sunt mulţi care mai stăpânesc această artă, în România.

Ce-i place
Tânărul croitor adoră excursiile la munte, deşi în ultima perioadă găseşte tot mai rar timpul necesar pentru a evada din oraş. Printre pasiunile sale se numără grădinăritul. Şi-ar dori să călătorească în toată lumea, să vadă pe unde au ajuns costumele de epocă realizate de el.

Ce nu-i place
Toth Alexandru spune că sunt multe lucruri care nu-i plac, printre acestea numărându-se şi lipsa de respect şi responsabilitate a noii generaţii. „Tinerii nu mai au cei şapte ani de acasă”, constată cu amărăciune croitorul. Pe Alexandru îl mai supără traficul aglomerat şi oamenii care nu au răbdare.