Oradea: Portret/"Când îi cânți cuiva îi faci un cadou"

Ioan Sabău predă chitară la Școala Populară de Artă. A descoperit chitara în liceu, după ce moda folcului începuse să apună. Asta nu a contat pentru Ioan Sabău, instrumentul atrăgându-l de la început.

“Cumva chitara a venit la mine, nu eu la ea. Am avut un fel de iluminare când am descoperit-o”, spune el. Primul professor de chitară i-a fost Lorinczi Gyorgy. A învăţat de la acesta să muncească cu seriozitate şi pasiune. A lucrat apoi cu Ovidiu Atanasiu Ene, care l-a pregătit pentru admitere. În facultate a studiat la clasa profesorului Andrei Constantin. Toţi trei l-au marcat şi l-au ajutat să se transforme în ceea ce este azi. Faţă de alţi muzicieni, Ioan Sabău nu a cunoscut perioadele de ură faţă de instrument. “Am avut perioade în care am studiat mai puţin şi m-am concentrat pe altceva, dar nu perioade de ură faţă de instrument”, spune el, precizând că atunci când îl prinde ceva merge până la capăt pe drumul respectiv. “Sper să nu mă aşez pe o traiectorie greşită, pentru că atunci finalul este nefericit pentru mine”, explică el, cunoscându-se deja suficient de bine. “Când iubim ceva, petrecem timp cu acel ceva. Acum facem multe pentru că este musai, pentru că vrem bani şi multe altele, şi uităm să iubim, să aprofundăm ce iubim”, constată el. A participat la Festivalul de Chitară de la Alba Iulia şi din Cluj-Napoca şi a susţinut recitaluri în Târgu Mureş, Piatra Neamţ, Braşov, Oradea şi multe alte oraşe, în special transilvane.

Catedra, o nouă etapă

După absolvirea facultăţii, s-a întors la Târgu Mureş. A predat la Liceul de Muzică, iar acum predă la Şcoala Populară de Artă. Catedra i se pare datoria sa. “Trebuie să dăm ce primim, altfel rămâne în noi şi moare. Trebuie să-i învăţ pe alţii”, spune el, convins că trebuie să dea mai departe ceea ce a primit prin naştere şi fost cultivat prin studiu şi îndrumarea profesorilor săi. E mulţumit de elevii săi. Sunt muncitori şi receptivi. “Când cânţi cuiva, îi faci un cadou. Cred că elevii mei au prins asta şi fac şi ei acelaşi lucru”, spune el. Speră să aibă impact pozitiv şi pe termen lung asupra lor.
Nu s-a gândit să renunţe la catedră în favoarea concertelor sau a compoziţiei. Concerte susţine şi acum, în diverse oraşe. “Tot timpul mă gândesc la compoziţie, dar încă nu am făcut pasul ăsta. Iar apoi este o diferenţă între a compune şi a auzi muzica pusă de Dumnezeu în noi”, precizează el. Până când va face pasul cel mare spre compoziţie, studiază pentru clasă şi pentru concerte. 

Profil:
Născut
La 15 martie 1978, Târgu Mureş
Studii
Academia de Muzică Gheorghe Dima, secţa chitară
Familie
Căsătorit
Experiență
Professor de chitară

Ce-i place:
Îi place să asculte muzică. “Ce ne înconjoară nu este muzică”, precizează el. Îi place să petreacă timp cu familia şi prietenii. Îi place să înţeleagă ce se-ntâmplă în jur şi de ce. Caută să îl cunoască pe Dumnezeu cât mai profund.
Ce nu-i place:
Nu ştie ce nu-i place. “Când nu ne place ceva, ne gândim la acel lucru, iar gândul se transformă în fapte. Şi faptele astea pot fi urâte”, se explică el, precizând că nu vrea să facă lucruri urâte şi evită să se gândească la ele.

Întrebări şi răspunsuri:
- Ce vă place să cântaţi?
- IS – Prefer lucrările din perioada barocă şi cea clasică, dar cânt şi lucrări contemporane. La Oradea am cântat Villa Lobos, de exemplu.
- Repertoriul nu este prea modest?
- IS -  Repertoriul pentru chitară este destul de vast. Cântăm şi multe lucrări compuse iniţial pentru lăută. Lăuta are un repertoriu imens.
- Cântaţi şi la lăută?
- IS – Nu. Doar profesorul meu cântă la lăuta. Eu încă nu.