PORTRET / Orădeanca Manuela Popovici are lipici la studenţii străini

Tânăra răspunde de legătura cu studenţii din alte ţări veniţi să studieze la Oradea, iar unora le fură chiar şi inima. Manuela este greu de trecut cu privirea mai ales când te întâmpină la biroul de relaţii cu studenţii străini, dar pasiunea sa pentru interacţiunea cu oamenii a venit natural.

 În 2007 a făcut un stagiu de formare profesională în Alicante, Spania. Acolo a avut ocazia să cunoscă multiculturalitatea europeană şi astfel şi-a dezvoltat curiozitatea pentru a muncii cu oamenii. „Mediul intercultural mi-a stârnit curiozitatea de a vedea cu proprii ochi locurile de unde provin şi de a afla mai multe despre ei”, spune Manuela.

La scurt timp după întoarcerea din stagiu s-a angajat la Universitatea din Oradea unde păstrează legătura cu studenţii străini veniţi în oraşul de pe Crişul Repede, prin diferite programe comunitare. „Mă trezesc în fiecare dimineaţa la ora 7.00, merg la birou unde mă confrunt destul de des cu noi provocări, la ora 16.00 mă reîntorc acasă, iar după-amiezele le petrec fie la cursurile de master, fie cu familia şi cu prietenii. Adeseori viaţa personală se intersectează cu cea profesională, deoarece lucrez cu oameni. În cei trei ani de când lucrez la Universitatea din Oradea am reuşit să leg frumoase prietenii cu studenţii”, explică Manuela programul ei zilnic. Îşi aminteşte că au fost şi situaţii unde prieteniile au trecut limita profesionalismului, iar studenţii străini i-au mărturisit dragostea.

S-a visat preşedinte

„De obicei studenţii italieni sunt mai porniţi. Unii mi-au trimis sms-uri cu texte drăguţe, dar îmi amintesc de un student care la doi ani de când m-a cunoscut şi la un an după ce plecase din România mi-a mărturisit că mă iubeşte”, îşi aminteşte zâmbind Manuela. Orădeanca mărturiseşte că în clasele primare se visa preşedintele României şi să doboare bariera masculinităţii de la cârma ţării, dar nici acum nu exclude ideea de a intra în politică şi de a-şi urma visul. Manuela spune că de multe ori este pusă în situaţia de a cunoaşte oameni din diferite instituţii de învăţământ, care rămân surprinşi de tinereţea ei, mai ales că ocupă un post cheie în relaţiile internaţionale ale universităţii.

Când vine vorba de mâncare, Manuela nu se sfieşte să-şi recunoască preferinţele. „Prefer bucătăria italiană înaintea oricărei alteia. De câţiva ani, am aceeaşi mâncare preferată, în acelaşi local, penne cu şuncă şi ciuperci, iar ca desert pireu de castane cu frişcă, dar titlul este puternic ameninţat de supele de mazăre sau de salată ale mamei”, spune Manuela.

Întrebări şi răspunsuri
Care este visul pe care ai vrea să ţi-l îndeplineşti acum?
În ultimii ani mi-am propus să produc o schimbare în bine în jurul meu. Ştiu că este greu de schimbat o mentalitate, un obicei, ce să mai zic de o comunitate? Este foarte greu de realizat aşa ceva însă nimic nu este imposibil. Ce mi-a fost cel mai greu de învăţat şi mi-a luat ceva timp este că orice schimbare trebuie începută cu mine.

Cum şi unde te vezi tu peste 10 ani?
Peste zece ani sper să am următorul program: să mă trezesc la aceeaşi oră matinală, să îmi trezesc şi copiii pe care să îi pregătesc de grădiniţă sau de şcoală, după care să merg la birou unde să îmi pot folosi abilităţile şi competenţele, iar la ora 16.00 să mă întorc la familia mea cu care să îmi petrec restul zilei. Încă mă mai gândesc dacă mai vreau sau nu să devin preşedinte.

Ce-i place
Adoră să cunoască locuri, culturi şi oameni noi, cu mentalităţi şi obiceiuri diferite. De asemenea îi plac foarte mult psihologia, marketingul, tenisul de câmp, concertele simfonice şi, în general, spune că îi place viaţa.

Ce nu-i place
Nu acordă importanţă lucrurilor care nu îi plac, îşi distrage atenţia de la ele, ignorându-le. Dintre trăsăturile pe care nu le suportă sunt lipsa de caracter, de cultură sau de respect.

Profil
Născută. 14 martie 1986, Oradea.
Familie. Necăsătorită, mai are două surori.
Studii. Masterandă anul II la Studii Euroregionale, Relaţii Transfrontaliere.