Oradea: Tineri crescuți în centre de plasament ajung astăzi la casele lor
0
Dorina, Teodor, Gyongy, Andraș, Ioan, Roman, Silvia, Doru, Irina, Vasile, Iosif și Claudia sunt reprezentanții familiilor care încep, de astăzi, o viață nouă.
Zece familii formate din tineri care au crescut în case de copii își vor vedea, astăzi la orele 14.30, visul cu ochii. Le vor fi înmânate cheile propriilor locuințe, la care au muncit ei înșiși, cot la cot cu stele din lumea sportului, diplomați și politicieni. Dacă după ce au împlinit 18 ani au fost condamnați la o viață trăită sub poduri, în gări sau pe străzi, tinerii au avut norocul să intre în atenția organizației Habitat pentru Umanitate Beiuș, care i-a implicat în proiectul Big Build 2009. Acesta a presupus construirea a zece locuințe în numai cinci zile, cu ajutorul a peste două sute de voluntari din Irlanda de Nord, dar și a beneficiarilor caselor. Lucrările la case au început luni.
Abandonați de părinți
Povestea tristă a Dorinei Balasz, care se va muta în noua casă alături de soțul Kalman și fetița lor Andrada, începe cu momentul în care a fost abandonată și a ajuns în centrul de plasament din Oradea, de unde a fost apoi transferată la Beiuș. Nu știe nimic despre părinții care au abandonat-o. La 11 ani a aflat că are un frate, pe care l-a cunoscut tot la centrul de plasament. La 18 ani a început să lucreze la o fabrică de încălțăminte dar nu a avut unde să locuiască, fiind nevoită să trăiască, o perioadă, pe străzi. A avut șansa de a găsi o chirie ieftină. Și-a cunoscut apoi soțul, alături de care trăiește, tot în chirie, în același apartament cu socrii și fetița lor Andrada.
Nouă persoane, în două camere
Teodor Șandra și-a pierdut mama pe când avea 12 ani. Tot pe atunci tatăl său a ajuns în pușcărie, Teodor fiind crescut de o mătușă. Din 2006 este căsătorit cu Marcela, a doua sa soție. În prezent Teodor, Marcela și Andrei, fiul lor, locuiesc cu toții în aceeași casă cu cumnatul, cumnata și cei trei copii ai lor, împreună cu mama Marcelei, la țară, într-o locuință cu două camere, o bucătărie și un hol. Nu au apă în casă și nici baie. Se încălzesc cu ajutorul unei sobe și toți banii pe care îi au îi cheltuie pe lemnele pentru foc.
Doi ani pe străzi
Gyongy Horvath a fost abandonată de părinți pe când avea doi ani. De la șase ani, până la majorat, a locuit la casa de copii din Beiuș. După împlinirea a 18 ani a trăit aproape doi ani pe străzi. „Am dormit în gară și, ca să-mi câștig pâinea, făceam macrame pentru diverse doamne din oraș. Am avut multe nopți nedormite”, povestește Gyongy. O perioadă a lucrat la o benzinărie, unde făcea curățenie. Apoi și-a descoperit pasiunea pentru construcții, participând la toate evenimentele asociației Habitat pentru Umanitate Beiuș. De astăzi va locui în casa visurilor ei.
Se încarcă comentariile...
