Secretele meşteşugurilor bihoreneşti au fost dezvăluite la Târgul Meșteșugarilor

Chiar dacă, din cauza crizei, tradiţiile nu se mai vând la fel de bine ca în anii trecuţi, meşteşugarii continuă să promoveze, peste graniţă, valorile moştenite din bătrâni. Păstrătorii tradiţiilor româneşti au transformat Oradea în capitala meşteşugarilor, cu ocazia celei de a optsprezecea ediţii a „Târgului meşterilor populari", desfăşurată în weekend în Parcul Nicolae Bălcescu.

Pázmán Ida face cea mai bună afacere şi, chiar dacă nu înregistrează profituri prea mari din cauza crizei, reuşeşte să trăiască decent din pasiunea sa pentru țesături și podoabe tradiționale. „Mai bine decât atât nu se poate: să faci ceea ce-ți place și să trăiești din asta. E cea mai mare afacere", crede artistul popular, prezent în weekend la „Târgul Meşterilor Populari". Orădeanca a învăţat secretele meseriei lucrând la un război care datează din 1886, moștenit de la stră-stră-bunica sa, din localitatea bihoreană Sălăcea. Articolele create de ea se vând ca pâinea caldă la târgurile de profil din Franţa. „Am participat recent la un târg internațional la Bayonne, în Franța. Au fost înnebuniți după șalurile mele. Dacă aveam o sută, le-ar fi cumpărat pe toate", își amintește Ida. Întrebată care este secretul meşteşurilor promovate de ea, orădeanca spune că acesta este răbdarea. „Totul e să ai răbdare şi să rezişti la ore în şir de muncă migăloasă", spune Ida, care este printre puținii artiști cu atestat de meșter popular în țesut manual tradițional. După cinci ani de încercări, în primăvara acestui an a reuşit să pună bazele unei școli de meșteșuguri la Oradea. „Am deja şapte elevi care învaţă tainele mărgelitului", spune Ida. În ceea ce priveşte ţesutul, Ida consideră că cel mai greu lucru în acest meșteșug este urzitul. „Pe vremuri, o singură femeie din sat știa să urzească și ea făcea acest lucru pentru toate țesătoarele", explică orădeanca. 

Afacere dulce

Printre artiştii populari din Bihor prezenţi la târgul organizat de către Muzeul Ţării Crişurilor s-a numărat şi Berek Elza, din Salonta. Educatoare de profesie, aceasta are o pasiune „dulce", transformată într-o adevărată afacere, realizând diverse obiecte decorative, din turtă dulce. „Am învăţat secretele acestui obicei în Ungaria, într-o tabără la Békéscsaba", spune Elza. O casă din tartă dulce realizată de ea în 2007 a fost mâncată de persoana care a cumpărat-o abia anul acesta, însă a fost perfect comestibilă. „Secretul este mierea. Aceasta ajută la conservarea produselor", mărturiseşte artistul popular. În plus, pentru a avea succes comercial, bihoreanca mizează pe mirosul puternic de miere şi scorţişoară şi pe ornamentele care aduc a dantelă. „Lucrez mult la ele. Aluatul stă o zi, apoi îl coc, îl las din nou să stea şi abia apoi îl ornez", explică Berek Elza. Aceasta spune că vânzările cele mai mari le are în perioada sărbătorilor de iarnă şi că cele mai bine vândute sunt obiectele mici, în formă de inimi, ursuleţi sau broaşte testoase, care au preţuri cuprinse între unu şi cinci lei. O casă de turtă dulce, comestibilă de la A la Z, costă 40 de lei.

Sufletul, ingredientul cheie

Iconograful orădean Peter Sallay, s-a îndrăgostit de icoane la vârsta de 40 de ani, după o viaţă dedicată aeromodelismului. Pentru a face icoane desăvârşite, s-a specializat în artă şi teologie. Taina scrisului şi culorilor în acest vechi meşteşug al icoanelor a învăţat-o de la profesorul Nicolae Suciu din Cincu. Din 1991 a început să participe la diferite manifestări cultural-artistice, lucrările sale ajungând atât la expoziţii cât şi în colecţii particulare din ţări precum Anglia, Italia, Grecia, Japonia sau Elveţia. „Tehnica pe care o folosesc este tempera pe sticlă, conform unei tradiţii vechi de peste două sute de ani, după reţeta şcolii de la Nicula. Secretul unei icoane este sufletul pictorului", crede orădeanul. Un alt meşter popular prezent la târg, chemat frecvent la târguri la Dijon (Franţa), este Dumitru Copil, care face împletituri din sfoară, sculpturi din lemn şi sticluţe cu roadele pământului. „Aceste sticle reprezintă plenitudinea vieţii", spune meşterul popular, care a lucrat şi pentru un magazin din Germania. La Târgul Meşterilor Populari au participat peste 100 de artişti din toate colţurile ţării, dar şi din Ungaria.