Râncan Andrei Marius este promoterul parkour în Oradea

Andrei s-a apucat de acest sport acum cinci ani și a reușit să pună pe picioare în Oradea o comunitate de peste 40 de membri. Deși multă lume a privit acest sport cu neîncredere, Andrei nu s-a lăsat descurajat și a ajuns în timp să convingă oamenii că parkour este un stil de viață.

Andrei are 21 de ani și este student la Facultatea de Geografie, la profilul Turism. Acum cinci ani, tânărul a descoperit un documentar  despre  parkour și s-a hotărât să încerce tehnicile acestui sport. "Aveam doar 16 ani când am început. Mi-a spus un prieten că a văzut un documentar interesant, l-am căutat pe internet și m-am simțit foarte atras de acest sport", spune Andrei. Deși părinții săi nu au fost de acord, orădeanul s-a apucat să învețe singur tehnicile. "Am început să strâng informații și să exersez alături de alți patru prieteni. Treptat tot mai mulți tineri și adolescenți au început să ni se alăture", explică el.
"Parkour înseamnă de fapt arta de a te deplasa. Este o disciplină care implică fizicul și psihicul să lucreze împreună pentru a te deplasa rapid și eficient", explică sportivul. "Bazele au fost puse de David Bell iar sportul, lansat în Franța, a ajuns apoi să fie recunoscut în întreaga lume", susține el.

Tehnici și antrenamente

Oamenii care practică parkour sunt cei care se deplasează sărind prin diferite tehnici peste diverse obstacole. Din acest punct de vedere, Andrei crede că Oradea este un oraș ofertant. "Sunt oameni care cred că noi sărim de pe un bloc pe altul sau că facem cine știe ce grozăvii. Nu sărim de la înălțimi mai mari de doi metri. Nu suntem niște nebuni care-și pun în pericol viața, suntem oameni care învață să-și depășească limitele", spune orădeanul. Andrei explică că practică acest sport organizat și doar în locuri pentru care primește aprobare.
"Una dintre locurile favorite pentru parkour este grădina fostului Muzei al Țării Crișurilor, care este ofertantă și datorită faptului că este pe mai multe nivele. Mai mergem și în parcul Petofi, sau în parcul 1 Decembrie", spune el.
Ca să faci acest sport ai nevoie de ani buni de practică și de antrenamente săptămânale. "Antrenamentul fizic este foarte complex. Fac mult cardio care implică alergare dar și exerciții de forță", explică sportivul. "Tehnicile sunt variate și o dată ce le înveți, poți să fii creativ și să le combini. Una dintre tehnici este saltul maimuței, care presupune să ca atunci când sari să-ți sprijini mâinile de obstacol și să-ți treci picioarele în față printre ele. Un alte exemplu este mișcarea leneșului, care implică să sari de la doi metri și să-ți încetinești căderea cu ajutorul mâinilor. Mai este apoi saltul de precizie în care este foarte importantă detenția" dezvăluie orădeanul.

Un stil de viață

Un amănunt important pe care Andrei îl subliniază este că, dincolo de rezistența fizică, acest sport te transformă ca om. "Parkour este singurul sport în care tot ce ai la îndemână este corpul tău. Nu poți folosi mănuși pentru că ai aluneca, nu există arbitru și competiție. Asta pentru că fiecare corp e construit în felul lui și fiecare stăpânește mai bine anumite tehnici care i se potrivesc", susține sportivul. "Dacă ești neatent sau teribilist îți rupi o mână, un picior și îți trec fumurile.  Sigur că există accidente, toți ne lovim la început, dar apoi înveți care ți-e limita.  Nu este un sport de forță ci de tehnică. În momentul în care vezi ce poți să faci cu corpul tău, ajungi să-ți depășești și temerile din viața de cu zi. Pe mine m-a ajutat să mă maturizez și să mă calmez.  Devii mai puternic și-ți întărești în primul rând psihicul", crede orădeanul.
Cea mai importantă realizare pe care a avut-o în acest domeniu rămâne recunoaștere pe care și-am câștigat-o în rândul tinerilor. "Foarte mulți mă roagă să-i pregătesc. Antrenez și liceeni și elevi de generală, atâta timp cât au cel puțin 14 ani. Acum sunt și părinți dispuși să plătească o sală de antrenamente ca să nu mai exersăm în parcuri", mărturisește el.

Traceour-ii, așa cum se numesc practicanții sportului, fac antrenamente constant, de două ori pe săptămână. De câteva ori pe an, sportivii din toata țara se adună și petrec o zi sau două împreună. În cadrul workshopurilor, ei au ocazia să învețe unii de la alții tehnici noi.
"Sper ca anul viitor comunitatea Parkour din România să fie găzduită în Oradea. Până atunci însă, pregătesc un documentra despre ce înseamnă acest sport în orașul nostru" ,a încheiat Andrei.

Arta de a te deplasa

Așa cum se arată pe forumul oficial al traceour-ilor din România, din Parkour ("freeruning")  sau arta de a te deplasa este o disciplină care implică fizicul și psihicul să lucreze împreună pentru a face deplasarea dintr-un loc în altul să fie cât mai rapidă şi eficientă.

Termenul de parkour este derivat din substantivul francez "parcours du combattant" în traducere însemnând "curs cu obstacole".

Antrenamentul este inspirat din "L'éducation Physique Virile Et Morale Par La Méthode Naturelle" (metoda naturală de educaţie fizică şi morală).  Cunoscută şi sub denumirea de Hebertisme, metoda a fost concepută de Georges Hébert (1875-1957), fost ofiţer naval care în călătoriile sale în Africa a fost uimit de abilităţile fizice ale populaţiei indigene:

„Corpurile lor erau splendide, flexibile, sprintene, agile, rezistente şi cu toate astea nu aveau un alt antrenor în gimnastică decât viaţa lor în natură", nota Hébert.

Cel care a preluat şi a adaptat metoda naturală a fost David Belle (născut pe 29 aprilie 1973), inspirat de tatăl său, Raymond Belle (1939 - 1999), fost militar în Vietnam . David Belle a părăsit şcoala la 15 ani şi s-a dedicat în totalitate dezvoltării artei sale, Le Parkour.