Oradea: Portret/ A înființat Academia de Arte Plastice

Sculptorul Cornel Durgheu consideră Facultatea de Arte Vizuale lucrărea sa de bază. E mulţumit că le poate oferi tinerilor posibilitatea să se formeze aici.

Și-a descoperit pasiunea pentru artă încă din copilărie. Crede că în parte îl moşteneşte pe tatăl său, care avea talent de desenator. „Tata desena foarte frumos. De la el am învăţat primele noţiuni despre caracterul portretului de oameni şi de psihologie a individului”, mărturiseşte el. Talentul de a modela în lut şi l-a descoperit tot timpuriu. După ploile mari, împreună cu prietenii săi de joacă modela diferite figurine în lut. Toţi copiii le considerau pe ale lui cele mai frumoase. „Am avut puţin talent. Cu muncă tenace şi conştiință am ajuns la Liceul de Artă din Timişoara, unde am studiat cu Victor Gaga, un artist şi un om remarcabil”, precizează Cornel Durgheu. După patru examene de admitere ratate la Bucureşti, a fost admis la Facultatea de Arte Vizuale din Cluj-Napoca, la clasa profesorului Loewith Mark Egon. A fost repartizat la Şcoală Populară de Artă din Turnu Severin, iar apoi s-a tranferat la Vaşcău. A predat la Vaşcău şi Petru Groza până în 1990, când a fost transferat la Oradea. Din 1968 până în 2005 a avut numeroase expoziţii personale şi de grup în ţară şi în străinătate. A realizat peste douăzeci de monumente, majoritatea dintre ele fiind în oraşele bihorene. Majoritatea sunt inspirate din istoria neamului şi sunt realizate în bronz. Sculptează şi în piatră sau lemn, dar modelajul şi lucrul în bronz sunt preferatele sale.

Oradea şi o nouă misiune

„Am fost adus la Oradea director la nou înfiinţatul Liceu de Artă”, spune el. În urma discuţiilor cu inspectorul şcolar general de atunci şi primarul a obţinut spaţii pentru ateliere şi săli de clasă suplimentare. A renunţat la funcţie după alegerile din toamna lui ‘90. Atunci i-a venit însă ideea înfinţării unei Academii de arte plastice, iar cinci ani mai târziu visul a devenit realitate. În primul an, Facultatea de Arte Vizuale a funcţionat în Clubul studenţesc, iar din anul următor în Cetatea Oradea. Primise în 1994, spaţiu în Cetate pentru propriul atelier de sculptură. A descoperit spaţiile generoase din ansamblul arhitectonic, dar şi mizeria şi paragina generalizate. „Am intrat abuziv în Cetate cu facultatea. Prin forţe proprii şi cu ajutorul firmei Dura Cons am scos zeci de camioane cu de gunoaie din palatul princiar. Tot abuziv am pus podele, uşi şi geamuri pentru a ne putea desfăşura activitatea în condiţii civilizate”, povesteşte decanul. Crede că fără sprijinul rectorului de atunci Teodor Maghiar nu ar fi reuşit să înfiinţeze facultatea atât de repede. A constituit corpul profesoral din artişti plastici, ingineri şi pedagogi, iar de atunci peste două mii de studenţi au profitat de noua facultate de arte.

Profil:
Născut
La16 noiembrie 1945, Berechiu, comuna Cefa
Studii
 Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu”, Cluj-Napoca
Familie
Căsătorit, trei copii
Funcţia
Sculptor, decanul Facultăţii de Arte Vizuale, Oradea

Ce-i place:
„Îmi plac bucuria de a trăi şi fericirea oamenilor”, spune artistul. Îi place sportul şi merge mult cu bicicleta. Îi plac animalele, iar câinii din Cetate îl iubesc cu devotament. Îi place să crească albine şi are câţiva stupi. Îi place să slujească actul cultural. Îi place istoria, iar asta i-a inspirat multe lucrări.
Ce nu-i pace:
Lui Cornel Durgheu nu-i plac prostia omenească, reaua-credinţă, ura sau lenea. „Nu-mi place discriminarea rasială sau de neam”, precizează sculptorul.

Întrebări şi răspunsuri:
- Unde se va muta Facultatea de Arte Vizuale?
- CD – Cred că în câteva clădiri ale armatei, vis a vis de Universitate. Cei care au făcut procesul de rabilitare a Cetăţii nu ne-au mai vrut aici.
- Sunteţi mulţumit de rezultatele studenţilor dumneavoatră?
- CD – Am mari satisfacţii datorită lor. Majoritatea sunt în învăţământ sau pictori ori designeri în ţară, SUA, Canada, Germania, Ungaria. Ne fac cinste studenţii.
- Cum vă simţiţi văzîndu-vă copiii artişti plastici?
- CD – Mă bucur că am avut o influenţă benefică asupra lor. Bucuria mea ar fi şi mai mare dacă ar reuşi să mă depăşească.