Oradea: PORTRET / Daniel Szilagyi face sport în scaunul cu rotile
0
Bărbatul luptă de zece cu handicapul. Nu şi-a pierdut speranţa şi curajul. Acum se pregăteşte pentru Crosul Loteriei Române.
PROFIL
Născut. 23 septembrie 1954, Ineu de Criş.
Studii. Şcoala Profesională de Construcţii, Timişoara.
Familie. Căsătorit, are trei copii.
A avut o viaţă liniştită şi banală până în 1999, când i-a fost amputat un picior, din cauza unei arteriopatii ischemice. Înzestrat cu un spirit optimist, la două săptămâni după operaţie deja mergea în cârjă şi s-a recuperat destul de bine. Unsprezece luni mai târziu însă i-a fost amputat al doilea picior.
„A fost greu. Eu lucrasem fără carte de muncă după Revoluţie, mulţumit că primesc bani mulţi. Soţia nu lucra, iar cei doi copii erau mici”, povesteşte bărbatul. Atunci a cunoscut depresia. „Eu sunt foarte optimist şi îmi caut tot timpul ceva de făcut. Dar când am văzut că nu mai am niciun picior, am fost un pic deprimat”, spune el. Se consideră norocos pentru că soţia şi un grup de prieteni şi cunoscuţi l-au susţinut şi ajutat în perioada aceeea şi după.
Plin de curaj, a învăţat să urce scările în mâini şi să manevreze căruciorul pe străzi. Acum se pregăteşte pentru un schimb de apartament pentru că este cam mult să coboare şi să urce zilnic trei etaje.
Pentru că nu-i place să stea degeaba, şi-a gletuit şi zugrăvit singur apartamentul în care locuieşte cu soţia şi copiii. Face tot ce poate în casă şi pe lângă pentru a se simţi util.
Handicapul, o nouă realitate
Între timp a constatat care este mentalitatea oamenilor faţă de persoanele cu dizabilităţi, dar şi ce ciudaţi sunt unii dintre colegii săi de suferinţă.
„Unii oameni mă privesc cu milă, alţii se poartă normal. Mentalitatea lasă mult de dorit”, crede el. E supărat de câte ori vede persoane cu dizabilităţi cerşind. „Unii sunt tineri şi ar mai putea munci, dar preferă să cerşească şi să bea”, spune el cu durere.
Din 2007, Daniel Szilagyi participă la Crosul Loteriei Române, secţiunea pentru persoane în cărucior. La prima participare a obţinut locul şapte. La cea de-a doua a ocupat doar locul 11. „Am avut un cărucior împrumutat. În timpul cursei m-a lovit un alt concurent, m-am dezechilibrat şi am căzut. Până am urcat din nou şi am reluat cursa a trecut timpul”, explică el.
Întrecerea cu sine
Pentru ediţia de anul acesta, a dat două cărucioare vechi pentru a le transforma într-un cărucior de concurs bun. „Ceilalţi concurenţi au cărucioare adecvate pentru cros, al meu... Sper să mă descurc cu cel pe care mi-l face acum mecanicul”, spune el optimist.
Ştie că este un alergător bun, chiar dacă este cel mai vârstnic dintre ei. Următorul concurent este cu 20 de ani mai tânăr, iar ceilalţi sunt sub 30 de ani.
Întrebări şi răspunsuri
Cine vă susţine să participaţi la cros?
Anii trecuţi m-au ajutat câţiva prieteni. Anul ăsta sper să găsesc sponsori. Costă circa o mie de lei, dar pentru mine este o sumă.
Cum vă antrenaţi?
Cobor şi urc trei etaje în mâini şi mi-am comandat un cărucior nou pentru concurs, făcut din două cărucioare vechi.
De ce participaţi la cros?
Îmi place să fiu dinamic, iar când vrei ceva, poţi orice, chiar dacă eşti în cărucior.
Cum sunt adversarii dumneavoastră?
Au avantajul tinereţii şi sunt susţinuţi de cluburi sau sponsori.
Ce-i place
„Îmi plac toate lucrurile. Îmi place să fiu activ şi să fac lucrurile bine”, spune Daniel Szilagyi. Îi place să muncească şi să alerge. Îi plac animalele şi florile. Apreciază punctualitate. Citeşte cu plăcere.
Ce nu-i place
„Nu-mi plac lucrurile făcute de mântuială şi dezordinea”, spune bărbatul. Îl irită oamenii care nu îşi respectă cuvântul. Îl deranjează oamenii care îi dau bani fără să fi făcut nimic pentru ei.
Se încarcă comentariile...
