Oradea: PORTRET / Gabriel Miloia Face regie cu ajutorul publicului

Tânărul produce spectacole avangardiste, implicând publicul. De asemenea, face proiecte prin care îşi promovează colegii din alte arte.

PROFIL
Născut. 29 iulie 1987, Oradea
Studii. Academia de Arte Dramatice, Ulm, Germania
Familie. Necăsătorit

Gabriel a visat să fie de toate, de la gunoier la avocat. Cel mai mult îi plăcea însă să facă scenete cu verişoara lui. Din familie i se trage înclinaţia pentru limbi străine. A ajuns să vorbească bine română, maghiară, engleză, franceză, germană, rusă şi se descurcă binişor în spaniolă.

Liceul în Elveţia, facultatea în Germania
Ultimii doi ani de liceu, Gabriel a învăţat în Elveţia. „Nu-mi plăcea chiar tot modul de abordare din liceul la care eram. Am ales să fac altceva, în Elveţia”, spune el lapidar. A ales artele plastice. „E groaznic să fii departe de casă la vârsta aceea, dar recomand experienţa oricui”, spune el. A învăţat foarte multe acolo, într-o perioadă în care societatea helvetă se îndrepta spre o dreaptă radicală. „La început m-am simţit complexat. Nu eram foarte bun la arte plastice, iar străinii erau  priviţi ciudat”, povesteşte el. Facultatea a făcut-o la Ulm, în Germania. „A fost o surpriză pentru mine să descopăr o cu totul altă lume, să nu fiu etichetat ca român”, îşi aminteşte el. O singură dată un coleg i-a bătut un apropo că ar fi străin şi a fost avertizat, iar profesoara atenţionată, pentru că nu a luat atitudine. Revenirea în ţară a fost uşoară, pentru că nu a fost niciodată izolat de aceasta.
„Veneam mereu acasă, iar în ultima perioadă am constatat chiar că mi-e dor de România şi că am devenit un mic patriot”, mai spune Gabriel.

Atelier de creaţie
Anul acesta s-a înscris la Facultatea de Filosofie din Cluj şi şi-a deschis un atelier de creaţie. „Fac obiecte scenice pe care le prezint ca personaje. Modul în care reacţionează publicul cu ele este foarte interesant”, spune Gabriel Miloia. Acest domeniu i se pare un câmp viran necercetat, dar fertil. „Este o extensie a teatrului care poate aduce multe avantaje actului artistic”, precizează tânărul. Consideră teatrul clasic necesar, el însuşi regizând uneori şi piese clasice. Îşi prezintă creaţiile scenice în ţară şi în Germania, în special în spaţii neconvenţionale, unde simte altfel publicul.
Anul acesta, împreună cu pictorul Andrei Ciubotărescu-Torre, a demarat un proiect prin care ajută tinerii artişti să iasă în faţă. „Oradea este într-un con de umbră nemeritat. Prin proiectul pe care l-am demarat în colaborare cu Centrul Cultural Posticum, le oferim colegilor de generaţie posibilitatea să expună şi să interacţioneze cu publicul”, spune Gabriel.


Întrebări şi răspunsuri

Piesele tale sunt de teatru avangardist?
Piesele mele sunt un fel de „instalaţii” cu accent pe fenomenul scenic.

Este publicul receptiv la arta contemporană?
Nu e vorba de cât de receptiv e publicul, ci cât de receptivă se face arta modernă. Arta contemporană prezintă o nevoie şi satisface o curiozitate. 

Ce calităţi sunt necesare unui regizor, unui artist?
Nu ştiu. Cred că plăcerea de a te juca. Dacă nu te joci, nu poţi face nici teatru, nici pictură, nici alte arte.

Ce te inspiră?
Publicul şi ceea ce poate el să facă pentru teatru.


Ce-i place
„Îmi place regia foarte mult. E fascinantă”, spune Gabriel Miloia. Îi plac cinematografele de epocă, în special cele clujene. Îi plac limbile străine. „Mai nou îmi place să cumpăr farfurii tradiţionale de ceramică”, mărturiseşte el. Îi place varza à la Cluj. Îi place Bucureştiul.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac oamenii răutăcioşi şi discrimarea de niciun fel”, spune regizorul. Îl enervează sistemele educative care pun ochelari de cal. Nu-i plac cuvintele mari şi bombastice. Nu-i place politica.