PORTRET Neurochirurgul Dumitru Mohan scoate „prostiile” din capetele oamenilor
0
Fiu de tâmplar, neurochirgul şi-a dorit să fie medic încă din copilărie, avându-l ca exemplu pe fiul preotului din sat. În ultimii 35 de ani a salvat nenumărate vieţi, scoţând din capul pacienţilor tumori cât portocala, bucăţi de lemn sau minereuri. În plus, are o colecţie de peste 80 de borcane, cu tumori de diverse forme şi mărimi.
Neurochirurgul Dumitru Mohan vorbeşte fără emoţii despre meseria sa, însă acest lucru nu înseamnă că nu pune suflet în fiecare intervenţie chirurgicală, făcând imposibilul posibil, pentru a-şi salva pacienţii. Îşi aduce aminte şi astăzi cazul unui pacient din Beiuş, care i-a ajuns pe masa de operaţie în urmă cu aproximativ 15 ani, cu capul secţionat pe un sfert, cu un disc abraziv. Neurochirurgul l-a operat de trei ori pe parcursul a şase luni şi recunoaşte că nici chiar el nu i-a acordat şanse de supravieţuire pacientului, atunci când l-a văzut pentru prima dată. „Nici eu nu am crezut că va supravieţui", spune sincer Dumitru Mohan, care deşi nu crede în minuni - decât cele de tip medical, consideră că, pe lângă profesionalismul chirurgului, este nevoie de „ceva în plus", pentru ca pacientul să poată fi recuperat.
De 35 de ani, de când a absolvit Facultatea de Medicină Generală din Cluj-Napoca, Dumitru Mohan a salvat mai multe vieţi decât îşi poate aduce aminte. Printre pacienţii săi se numără un copil de zece ani, din Bunteşti, căruia o bucată de lemn de 12 cm i-a penetrat scalpul, în vara anului trecut. „A fost o intervenţie delicată, jumătate din bucata respectivă de lemn fiind intrată în capul băiatului", îşi aminteşte Mohan. Neurochirurgul a păstrat aşchia de lemn în cabinetul său de la Spitalul Clinic Judeţean Oradea, alături de alte obiecte extrase din capetele pacienţilor săi. În plus, are o colecţie de peste 80 de borcane, cu tumori de diverse forme şi mărimi. „Cea mai mare este o tumoră bifrontală, de la o pacientă în vârstă de 40 de ani", spune Dumitru Mohan, care compară tumorile respective cu două portocale mai mici. Specialistul spune că de colecţia sa se bucură şi studenţii săi, care au astfel material didactic.
Pasionat de tâmplărie
Dumitru Mohan provine dintr-o familie de dulgheri din judeţul Sibiu. Deşi încă de pe vremea când era la grădiniţă şi-a dorit să ajungă medic, a apucat să înveţe de la tatăl său secretele lucrului cu lemnul, fapt ce l-a ajutat mai târziu, în primii ani de studenţie şi rezidenţiat. „Când am dat prima gaură într-un craniu, am fost avantajat, fiindcă am ştiut de la tatăl meu când nu mai trebuie să apăs", explică neurochirurgul. Fiindcă pasiunea pentru tâmplărie i-a rămas în sânge, acesta continuă să lucreze în lemn, fie că este vorba despre stâlpi, filigorii sau şeminee.
Fondatorul secţiei de neurochirugie
După ce a terminat facultatea, Dumitru Mohan s-a hotărât să îşi facă rezidenţiatul în neurochirurgie, susţinând concurs pentru unul dintre cele trei posturi vacante din ţară, de la vremea aceea. „Am dat un examen pentru postul de neurochirurg. Erau două locuri la Oradea şi unul în Craiova. Am ales Oradea, iar apoi mi-am făcut rezidenţiatul la Bucureşti. În 1983 am venit la Oradea ca medic neurochirurg", povesteşte medicul. După nenumărate încercări de a înfiinţa o secţie de neurochirurgie, în condiţiile în care pe vremea aceea exista doar secţia de chirurgie generală, Dumitru Mohan a reuşit, la sfârşitul anului 1984, să deschidă secţia de neurochirurgie din cadrul Spitalului Judeţean Oradea. „Au fost cei mai grei ani din activitatea mea de medic. Stăteam în spital de la şapte dimineaţa până la zece seara", îşi aminteşte neurochirurgul.
Întrebări şi răspunsuri
Cum v-a venit ideea unei colecţii de tumori?
Profesorul meu de la Bucureşti avea o astfel de colecţie. Mi s-a părut că e o idee excelentă şi am adoptat-o.
Care este satisfacţia muncii, pentru dumneavoastră?
Când văd că un bolnav se face bine. Sunt fericit când reuşesc să scot un bolnav din comă şi îl văd mergând acasă pe picioare.
Credeţi în minuni?
Doar în cele medicale.
Aveţi regrete, pe plan profesional?
Nu regret decât că nu am 40 de ani, să pot pleca şi eu din ţară.
Credeţi că se vor schimba lucrurile în bine, în sistemul sanitar românesc?
Schimbarea este încă departe.
Ce-i place
Lui Dumitru Mohan îi place să lucreze în lemn, meserie învăţată de la tatăl său, înainte de a ajunge medic. El spune că se pricepe foarte bine la tâmplărie şi că ar putea da lecţii oricărui profesionist. „Îmi place când îmi ies lucrurile conform planurilor mele, nu neapărat în viaţa profesională, ci aşa, în general", spune Dumitru Mohan, care adoră să meargă la cabana sa de la munte.
Ce nu-i place
Crescut într-o lume în care dreptatea şi hărnicia erau virtuţi esenţiale pentru a reuşi în viaţă, Dumitru Mohan spune că nu suportă „puturoşenia şi minciuna". Îl deranjează indolenţa în general şi pacienţii iresponsabili, care uită să mai vină la control, deşi este spre binele lor. Dacă ar avea putere de decizie, Mohan ar pedepsi drastic hoţia.
Profil
Născut
La 7 februarie 1951 Copşa Mică, judeţul Sibiu
Familie
Necăsătorit, are doi băieţi
Studii
Facultatea de Medicină Generală din Cluj Napoca şi rezidenţiatul în neurochirurgie la Bucureşti
Se încarcă comentariile...
