Oradea: PORTRET / Andrei Ciubotărescu pictor abstract, cu şcoală spaniolă

Pasiunea lui Andrei Ciubotărecu-Torre pentru desen şi pictură din copilărie s-a transformat în profesie. Crede că pictura nonfigurativă mai are resurse pentru public.

Desenează şi pictează de când se ştie. De zece ani o face susţinut şi cultivă pasiunea prin studio. După Liceul de Muzică şi Artă plastic din Deva, s-a înscris la Facultatea de Artă Plastică din Cluj. În anul III a beneficiat de o bursă Erasmus în Spania. „Am avut bursa Erasmus la Universidad de Castilla la Mancha, chiar în anul Cervantes. Don Quijote mi-a devenit foarte cunoscut. De fapt, m-am săturat de el în anul acela”, spune Andrei zâmbind.

Lunile petrecute în Spania l-au marcat pentru că a intrat în contact cu mişcarea artistică spaniolă. „E un oraş mic, vechi, sit Unesco, dar cu două muzee mari de artă contemporană. Am descoperit acolo că artistul este respectat, nu tratat ca un om cu un hobby”, explică el. Oraşul Cuenca a şi generat o mişcare artistică de referinţă.  Întors în ţară, a constatat că statutul
obiectului de artă este o problemă pentru că nu există frontieră între artizanat şi artă.

Proiecte în ţară

După întoarcerea în ţară, Andrei Ciubotărescu-Torre a avut două proiecte în Spania şi a fost implicat în proiectul Sibiu-Capitală Culturală Europeană. „Sibiul mi-e drag pentru că am colaborat la mai multe proiecte cu Galeria Artvo”, spune tânărul artist. Pe lângă proiectele de pictură, a colaborat la câteva scenografii cu regizorul Gabriel Maloia, în Germania, la Sibiu şi Oradea. 

Publicul, marea provocare

Dorinţa lui Andrei este să găsească o soluţie şi să restabilească nişte punţi între obiect şi public. „Până la urmă, publicul dă ultimul verdict, el decide dacă îşi asumă sau nu arta noastră. În arta contemporană, între obiect şi public nu există punţi de dialog”, spune el. Andrei foloseşte concepte cât mai simple pentru a face publicul părtaş la lucrarea lui. „Eu am lucrări de mari dimensiuni, care ocupă suprafeţe uriaşe. Utilizez publicul în formativitatea lor. Ele nu au sens fără public”, adaugă el.

Andrei este singurul pictor abstract din generaţia tânără clujeană. „Acum majoritatea pictorilor se îndreaptă spre figurativ. Eu mai cred în nonfigurativ şi îl folosesc ca mod de exprimare”, spune el. Printre materialele lui preferate sunt oglinda şi sticla, prin ele ajutând publicul să descopere lucruri noi.

Pictorii buni nu se plafonează

Andrei Ciubotărescu nu crede că există reţete de success în arta plastică. „Există oameni care au găsit o soluţie şi le-a ieşit. Important este să îţi formezi o amprentă a ta”, precizează el. Este convins că atâta vreme cât un pictor lucrează nu are cum să rămână în aceeaşi stare şi să se plafoneze.

Întrebări şi răspunsuri

Ce te inspiră?
Spaţiul în care trăiesc, oamenii cu care intru în contact. Lucrările mele se adaptează spaţiului pentru că publicul diferă.

La ce lucrezi acum?
Pregătesc un proiect despre memoria mea şi a societăţii din ultimii ani. Voi prezenta proiectul la Oradea, în cadrul Posticum Visual Kontakt.

Înţelege publicul mesajul tău?
Nu ştiu dacă descoperă totdeauna ce am vrut eu să spun, dar dacă descoperă o altă latură din sine este un câştig.

Se vinde bine arta contemporană?
Se vinde, dar depinde de recunoaşterea pe care o are artistul.

ce-i place
„Îmi place foarte mult să pictez, să călătoresc, să colecţionez tot felul de obiecte”, spune pictorul. Pieţele de vechituri i se par mici paradisuri. Îl fascinează florile şi peştii. Îi place să vadă locuri noi, să descopere oameni şi culturi noi.

ce nu-i place
„Nu-mi place să mă mut. Mă acomedez greu cu un loc, iar după ce m-am obişnuit cu el mi-e greu să mă desprind”, explică Andrei. Nu-i plac oamenii răutăcioşi şi lucrurile complicate. „Nu-mi place să fiu integrat în sisteme şi în instituţii”, adaugă el.

Profil
Născut - 19 decembrie 1984, Orăştie
Studii - Facultatea de Arte Plastice şi Design, Cluj-Napoca
Familie - Necăsătorit
Profesie - Pictor