PORTRET: Alexandru Petricaş, student la teologie și voluntar: „Menirea mea este să ajut oameni”

Alexandru Petricaş

Remarcat pentru blândeţe şi calm, băiatul a fost îndrumat de profesori pe drumul lung al preoţiei. Deşi în clasele primare a făcut atletism la Liceul Sportiv, tânărul şi-a dat seama că are o chemare aparte pe care trebuie să o urmeze.

Profil:

Născut. 17.05. 1988, Oradea
Studii: Student anul III la Teologie, profil Pastorală
Familie. Necăsătorit

 „Când am terminat clasele primare, învăţătoarea i-a sfătuit pe părinţii mei să-mi pună în valoare spiritul. Aşa am ajuns de la atletism la şcoala greco-catolică”, îşi începe povestea Alexandru.

Chiar dacă la început nu s-a simţit fascinat de preoţie, orădeanul a înţeles că se poate pune cu uşurinţă în postura de a fi un sprijin pentru oamenii nevoiaşi. „Iniţial am început o colaborare cu Radio Maria. Visul meu la finalul liceului era să devin jurnalist. Prin acest radio, am avut oportunitatea de a pătrunde în tainele meseriei şi de a fi de folos în acelaşi timp, pentru că este radioul Bisericii Greco-Catolice”, explică Alexandru. Ucenicia în radio l-a ajutat să intre în contact cu oamenii şi, mai ales, cu nevoile lor. „Eram în clasa a XII-a când m-am decis să aflu ce înseamnă să fii voluntar. M-am dus la Asociaţia Caritas Eparhial şi am spus că vreau să fiu de ajutor”, spune tânărul.

„Prima experienţă cutremurătoare a fost atunci când am intrat în contact cu săracii care beneficiază de o masă caldă. Când îi vezi plângând că n-au o pâine, înţelegi ce înseamnă suferinţa”, îşi aminteşte orădeanul. Au urmat patru ani în care Alexandru s-a implicat în toate proiectele existente, de la strângeri de fonduri  şi colecte de alimente la împărţitul hainelor şi igienizarea de apartamente. „Din fiecare activitate am avut ceva de învăţat. Dacă nu m-aş fi implicat în igienizarea apartamentelor, spre exemplu, cred că nici acum nu aş fi ştiut să repar o priză sau să ţin o bidinea în mână”, susţine tânărul.
 
Mentor pentru tineri

De la voluntariat la convingerea că e născut pentru preoţie nu a mai fost decât un pas. „În ultimul moment am hotărât să renunţ la jurnalism şi să merg mai departe pe studii teologice. Datorită muncii de voluntar, am înţeles că oamenii, oricât de săraci ar fi, au mai multă nevoie de afecţiune decât de bani. Ca preot, îi pot ajuta tot timpul”, explică Alexandru.

Pentru a-şi pregăti mai bine viitoarea profesie, studentul s-a oferit să sprijine şi parohiile care se ocupă de îndrumarea adolescenţilor. „Rolul meu este să discut cu liceeni sau copii, subiecte care îi macină. Abordăm orice subiect, de la cum poţi combate frica la utilitatea internetului”, susţine Alexandru.

Întrebări şi răspunsuri

Ai fi dispus să accepţi o parohie la ţară după terminarea studiilor?
Sunt dispus să merg oriunde este necesar. Într-o comunitate mai mică, poţi să cunoşti oamenii mai uşor şi să te ocupi îndeaproape de problemele lor.
Ai renunţat la visul de jurnalist?
Parţial. Aşa vrea să fac o specializare în străinătate, dar nu m-aş apuca de presă.
Ai să continui voluntariatul şi după absolvire?
Da. Peste tot în lumea asta e nevoie de o mână de ajutor.

Ce-i place
Lui Alexandru îi plac oamenii simpli. Îi place să fie vesel şi spune că tot timpul e pus pe glume. E îndrăgostit de domeniile IT şi Media.

Ce nu-i place
Alexandru spune că nu suportă minciuna. Detestă gălăgia şi locurile aglomerate. Nu-i plac oamenii care depăşesc măsura. Nu are o pasiune pentru cluburi şi nu aprobă alcoolul consumat în exces.