Oradea: Spitalul Mizericordienilor, monument istoric în stil baroc
0
În anii comunismului, clădirea a adăpostit secția de orl și oftamologie a spitalului judetean. Campania „Poveștile Oradei Mari” continuă cu prezentarea clădirii de pe strada Republicii nr. 33.
Povestea Spitalului Mizericordienilor nu poate fi prezentată decât în raport cu evoluția sistemului sanitar din urbea de pe malurile Crișului Repede, devenire care este în strânsă dependență cu dezvoltarea religioasă a orașului.
Potrivit informațiilor prezentate de Liviu Borcea, în „Memoria caselor”, ordinul călugăresc al mizericordienilor a fost la început mai mult o asociație de laici, care aveau un scop caritabil, și anume vindecarea persoanelor bolnave și sărace. Asociația a fost întemeiată de către Juan de Dio (1495 – 1550), originar din Portugalia, care din banii strânși din cerșit a deschis un centru de primire a bolnavilor săraci, la Granada, în Spania. Ucenicii săi au extins activitatea, în 1752 papalitatea transformând confreria într-un ordin călugăresc. Spitalul din Oradea este al doilea din România, înființat în 1760 de către acest ordin. Primul a fost la Timișoara, în 1737. „Consacrarea orădeană a ordinului s-a făcut la 7 iulie 1761, prin dimploma emisă de împărăteasa Austriei, Maria Tereza”, scrie Liviu Borcea, în volumul mai sus amintit. Grație caracterului umanitar al activităților ordinului, acesta a supraviețuit decretului din 1782 al împăratului Iosif al doilea al Austriei, care desființa majoritatea ordinelor călugărești.
Aceeași utilitate, timp de veacuri
„Spitalul Mizericordienilor este monument istoric de categoria B”, spune Doina Lucaci, șefa Biroului de Marketing Cultural și Promovarea Imaginii Patrimoniului, din cadrul Primăriei Oradea. Strada Republicii, unde este amplasat, a purtat de-a lungul timpului diverse denumiri, de la Nagy Utca (Strada Mare) în 1727, la Fo Utca (Strada Principală) în 1890, la Rakoczi (1900 și 1940 -1945) sau Regele Ferdinand (1920). Încă de la construcție, rolul clădirii a fost acela de spital. Lucrările au început în 1754, cu ridicarea capelei. În 1761, în partea vestică a capelei s-a construit aripa dinspre curte a spitalului. Potrivit celor prezentate de Peter I. Zoltan, în „Clădirile monumente istorice ale Oradei”, până în 1766 au fost construite câteva dintre saloanele cu boltă, în care au fost cazați anumiți călugări dar s-a deschis și un ambulatoriu.
Stil baroc
După august 1766 au fost ridicate oratoriumul, sala de mese și camera starețului. Aripa dinspre curte a mănăstirii de călugări și a spitalului a fost terminată în septembrie 1770. Partea de farmacie s-a construit între 1769 și 1770. Spitalul a fost extins apoi, cu sprijinul financiar al canonicului Paal Gaspar, în 1792 construindu-se și aripa dinspre stradă a acestuia. Clădirea spitalului și capela au fost ridicate în stil baroc târziu. În 1920, parterul clădirii a fost reabilitat, ocazie cu care geamurile au fost prevăzute cu ancadramente. În curtea de lângă strada principală se poate intra pe o poartă sculptată din lemn. Potrivit scrisului de pe ea - în limba latină, poarta a fost realizată în anul 1799. Deasupra ei tronează trei statuete din piatră, a căror valoare artistică nu este una deosebită, potrivit specialiștilor.
Se încarcă comentariile...
