PORTRET Mircea Oniţa este baschetbalistul din scaunul cu rotile

Bărbatul are un picior amputat, dar reuşeşte să obţină performanţe la baschet. Handicapul nu l-a împiedicat să îşi întemeieze o familie.Mircea Oniţa este unul dintre membrii echipei de baschet în scaun rulant ASP Oradea.

Cine nu îl cunoaşte şi nu ştie că bărbatul se află în scaunul cu rotile are toate motivele să creadă că este o persoană obişnuită. Din păcate, Mircea a suferit un accident în copilărie. La vârsta la care era preocupat să descopere lumea şi să se joace, Mircea Oniţa a primit cea mai cumplită lovitură.

„Aveam şapte ani şi, fiind vară, umblam desculţ. Într-o zi am păşit cu picioarele ude pe o suprafaţă uscată, fără să realizez ce se poate întâmpla. Am alunecat şi am dat cu capul de ciment”, îşi aminteşte bărbatul acum, la 33 de ani. Teribila întâmplare l-a lăsat cu ambele picioare paralizate pe viaţă, fără a avea şanse de recuperare. Accidentul i-a furat lui Mircea libertatea de mişcare şi o parte din normalitate, dar acesta nu a renunţat la şcoală. „Am luat totul de la zero. Normal că am avut de-a face cu prejudecăţi, fiind considerat «un copil un pic mai altfel», dar am avut voinţă şi nu am renunţat”, a mai spus tânărul. În ciuda handicapului, Mircea face de câţiva ani sport de performanţă.

Echipa învingătorilor

El joacă la echipa de baschet în scaun rulant ASP Oradea. Echipa are ca scop crearea unui cadru pentru integrarea persoanelor cu dizabilităţi şi promovarea sportului adaptat, promovarea sportului în rândul persoanelor cu dizabilităţi, a baschetului în fotoliu rulant. De asemenea, ea urmăreşte creşterea gradului de percepţie a societăţii româneşti faţă de aptitudinile persoanelor cu dizabiliţăţi şi nevoia de sprijin a acestora din partea comunităţii.

Şi-a găsit jumătatea

Pentru că un necaz nu vine niciodată singur, Mircea a mai primit o lovitură dură, chiar în momentul în care a crezut că şi-a găsit echilibrul. La 18 ani, medicii i-au amputat piciorul stâng, suportând în total 33 de intervenţii chirurgicale. Convins că viaţa merge mai departe, la 20 de ani, Mircea s-a angajat la o firmă de confecţii, unde şi-a întâlnit jumătatea. „A fost dragoste la prima vedere. Ea nu are dizabilităţi şi cu toate acestea ne-am căsătorit şi suntem fericiţi împreună”, a precizat Mircea. Handicapul de care suferă nu l-a împiedicat să ducă o viaţă normală. Bărbatul cu piciorul amputat a înfiat un copil pe care îl creşte cu toată dragostea, fiind un tată desăvârşit, un soţ iubitor şi un baschetbalist talentat.

Întrebări şi răspunsuri
Cât de greu este să nu te poţi mişca?
Au trecut mulţi ani de când am avut acel accident şi dacă la început mi-a fost greu, acum m-am obişnuit.

Cum reuşiţi să vă descurcaţi cu banii?
Niciodată nici nu m-am gândit că nu îmi vor ajunge banii. Soţia mea lucrează şi reuşim să ne plătim cheltuielile şi să întreţinem familia.

Ce-i place
Mircea spune că îi place să petreacă cât mai mult timp cu familia sa, în special cu fiul său. Îi place să profite de fiecare clipă din viaţa sa şi să călătorească.

Ce nu-i place
Baschetbalistul mărturiseşte că nu îi plac ignoranţa şi prejudecăţile. Nu se simte bine când oamenii se uită ciudat la el şi nu îi place că nu poate alerga.

Profil
NĂSCUT. 21 martie 1977, Arad
PERFORMANŢĂ. Medalii la Campionatul Internaţional de baschet în scaun rulant
FAMILIE. Căsătorit, un copil