Lucia Milian, medic român în Franța: "Nu am voie să consult mai mult de un pacient pe oră"

Un medic român stabilit în Franța vorbește despre diferențele mari dintre sistemul de sănătate de acolo şi sistemul bolnav din România. Pentru francezi, cel mai important este pacientul, după care urmează medicul, considerat "un Dumnezeu care protejează sănătatea pacienților".

Fostul șef al secției de Oncologie a Spitalului Județean Bihor, medicul Lucia Milian, a ales calea străinătății, dezamăgită de condițiile în care era nevoită să muncească în România și de salariul pe care îl avea aici, după mulți ani de experiență. Cunoscută pentru munca pe care o depunea în România, medicul orădean a primit o ofertă de la o firmă din Paris, la recomandarea unei românce. "Am fost contactată de o firmă din Franța.  Reprezenta lor din București mă știa de la studiile clinice făcute la Oradea", povestește medicul Lucia Milian. A primit inițial un contract pe opt luni, la un spital de stat din Albi, Franța, care între timp a fost prelungit pe o perioadă nedeterminată, în funcție de cât dorește ea să rămână acolo. "Îmi plac foarte mult condițiile de lucru de aici", mărturisește medicul Lucia Milian.

Pacientul este "stăpânul"

Fostul șef al secției de Oncologie din Oradea mărturisește că cel mai important lucru în munca ei este pacientul. "Foarte important este ca pacientul să fie cât mai bine tratat", explică medicul. Ca dovadă că bolnavul este cel mai important, spitalul la care lucrează Lucia Milian realizează periodic sondaje în rândul pacienților, pentru a vedea dacă sunt mulțumiți de serviciile medicale. "Totul se desfășoară civilizat. Pacienții sunt civilizați. Totul se face după o programare strică. Eu, ca medic, nu am voie să consult mai mult de un pacient pe oră. Asistentele pot să se ocupe într-o zi de cel mult patru pacienți care fac chimioterapie", spune medicul orădean.

Medicul, un fel de Dumnezeu

Sistemul medical de acolo nu se gândește doar la pacienți. Medicii sunt la fel de importanți, însă trebuie să se ridice la nivelul așteptărilor, să se perfecționeze, să dovedească interes față de meseria lui, față de pacient și față de locul de muncă. "Medicul cu pregătire este foarte apreciat. Cei de aici au pretenția să fii tot timpul la curent cu noutățile, să te specializezi în permanență. Și eu fac în continuare supraspecializare și sunt susținută de spital", mărturisește oncologul. "Aici medicul este văzut ca un Dumnezeu care protejează sănătatea pacienților", subliniază Lucia Milian.

Medicul nu-și face griji decât pentru pacienți

Condițiile în care muncea în România îi dau și acum fiori medicului orădean, care aici a lucrat la una dintre cele mai prost susținute financiar secții, într-un spital în care tavanul cădea în capul pacienților, iar la fiecare ploaie apa ajungea până pe holuri și în saloanele cu bolnavii de cancer. Mai mult, spitalul nu avea loc suficient pentru toți pacienții, iar cei care veneau pentru chimioterapie erau înghesuiți pe tărgi. Iar lipsa medicamentelor era la ordinea zilei.  

Prin urmare, una dintre cele mai mari satisfacții pe care le are medicul orădean de la spitalul din Albi este faptul că acolo singura lui preocupare este grija pentru pacient. Acum nu mai trebuie să se gândească la faptul că poate dimineața când ajunge la spital descoperă că nu are cu ce trata pacienții. "Nu-ți faci griji că s-ar putea să nu ai nici măcar un medicament banal. Aici nu se întâmplă asta. Nu există restricții când vine vorba de medicamente. Este adevărat însă că există periodic controale să nu se facă abuz", mai explică medicul oncolog.

Mai puțin stres, mai mulți bani

La spitalul francez lucrează opt ore zilnic, fără gărzi, iar salariul pe care îl câștigă este incomparabil mai mare decât cel din România, unde primea 700 de euro lunar, la cele 8 ore lucrate, plus gărzile. Mai mult, aici mai era nevoită să lucreze în alte patru locuri pentru a se descurca cu banii. "Acum lucrez într-un singur loc și sunt foarte mulțumită", declară Lucia Milian.

Interviu cu medicul Lucia Milian

Cât de greu a fost să vă acomodați cu sistemul de lucru de acolo?
Nu mi-a fost greu pentru că medicii din România muncesc din greu în țară, uneori în condiții  inacceptabile.

E foarte diferit sistemul lor față de cel din spitalele de la noi?
Este o diferență ca de la Pâmânt la Soare! Organizarea, grija față de omul suferind, nivelul social și gradul de cultură al persoanelor delegate să conducă un stat, o instituție, etc. În plus, aici în Franța politicul  nu se amestecă în sistemul sanitar. Aici contează calitatea pregătirii personalului și nu "pilele", valoarea activității și pregătirii profesionale este priortară. De aici, prăpastia existentă între Europa și România.

Ce lipsește spitatelor din țară pentru a ajunge la  nivelul unităților de acolo?
Toate cele menționate mai sus, plus spiritul de echipă si individualismul general.

 Ce ați aplica în spitatele din România, din ce ați găsit în Franța?
 În primul rând promovarea valorilor profesionale, ideilor precise de reorganizare a sistemului medical, a idéii de muncă în folosul omului și nu concepția "totul pentru mine"!

Cum sunt finanțate spitalele din Franța?
Finanțarea este cam ca  la noi. În plus, asigurările sociale fac totul pentru cei care au un contract de muncă plus asigurări private, care acoperă totul în sănătate, altfel ești bun de plată în mii de euro. Aici salariaților li se reține un procent din salariu automat, un "fond de solidaritate" care întreține asigurările sociale, alături de bugetul guvernului.

Ar putea funcționa sistemul aplicat acolo și la noi?
Nu, pentru că nu avem curajul, în România, să spunem nu! Nu avem curajul să-i dăm de pământ pe cei de la conducere care greșesc, pentru că mămăliga explodează greu în România!

Este greu pentru un medic român să se angajeze în străinătate?
Nu, dacă este bun și are un mare curaj și o bună motivație.

Cum sunt văzuți medicii români în afara țării?
Sunt cotați bine, dar trebuie să le confirmi așteptările. Aici nu se acceptă greșelile.

 Ce vă place cel mai mult la locul dumneavoastră de muncă?
Totul, de la aprecierea valorii profesionale, la grija față de bolnavi și față de personalul medical, până la libertatea de gândire și salariul.