Oradea: Portret/ Andrea Lehmeniuc a trecut oceanul din dragoste

Oradea: Portret/ Andrea Lehmeniuc a trecut oceanul din dragoste

Andrea Lehmeniuc a renunțat la familie și la Canada pentru a fi alături de omul pe care-l iubește. De un an se adaptează la viața orădeană.

Andrea Lehmeniuc a visat multe, dar nu să-și părăsească țara. „Multă vreme am visat să fiu ofițer de poliție ca tatăl meu”, povestește ea. A studiat doi ani Criminal Justice, în Toronto. În vacanța de vară a lucrat pe un vas de croazieră al Disney Cruiselines, cu copii cu vârste între opt și 14 ani. O consideră una dintre cele mai extraordinare experiențe din viața ei. „Eram angajați din vreo 60 de țări pe vas. Majoritatea vorbeau engleza ca a doua limbă”, spune ea. Programul de lucru pe vasele de croazieră este greu, minim 70 de ore pe săptămână, fără pauză de weekend. Acolo l-a cunoscut pe Lucian, un orădean care lucre cu copiii sub patru ani. „Ne-am împrietenit și m-a ajutat să mă adaptez la programul de lucru”, explică ea. Destul de repede cei doi s-au îndrăgostit și au hotărât să se căsătorească. Andrea a hotărât să se mute în România împreună cu soțul ei. „Mi se pare normal să-l urmez pe bărbatul pe care-l iubesc”, explică ea simplu.

România e altă lume
„România nu poate fi comparată cu Canada. E o altă lume, de la vreme, la servicii și obiceiurile și mentalitatea oamenilor. Din fericire, țara asta are un potențial extraordinar”, spune Andrea, care locuiește de aproape un an în Oradea. A început să învețe să facă haz de necaz. „Am fost șocată când am constat că nu este apă caldă tot timpul sau apa de la robinet este ruginită. Nu înțelegeam cum poate râde soțul meu de asemenea situații”, povestește ea. Între timp a învățat să râdă și ea, altfel crede că ar fi mai nefericită. Încă nu se poate obișnui cu lipsa pistelor de biciclete. Cel mai greu îi este cu limba.

Voluntariat în România
Pentru a se adapta mai bine, dar și pentru a fi utilă, a lucrat ca voluntar aproape nouă luni la Fundația „În brațe”. „Am început să lucrez ca voluntar, în Canada, încă din adolescență”, explică ea. În țara de origine, a fost voluntar în proiecte de colectare de haine, încălțăminte sau alimente pentru familii nevoiașe, a lucrat în centre de zi în care părinții învață să interacționeze cu propriii copii, în proiecte de prevenție a violenței în școli, dar și cu copiii cu nevoi special sau copii cu rezultate slabe la învățătură. A fost voluntar în mai multe regiuni ale țării. Voluntariatul este un lucru extraordinar. Îmi place să mă implic în asemenea proiecte”, spune tânăra. În Oradea, a lucrat cu copiii din Spitalul Clinic Municipal, dar și cu copiii din Rontău.

Profil:
Născută: 1 aprilie 1985, Toronto, Canada
Studii: studentă la psihologie și asistență socială Stradtford Career Institute, USA
Familie: căsătorită

Ce-i place:
„Îmi place să călătoresc și să-nvăț despre cultura altor popoare”, spune Andrea Lehmeniuc. Îi place foarte mult istoria și Europa pentru că este plină de istorie. Îi place să practice caiacul și mountainbike. „Îmi plac experiențele noi și sunt gata destul de des să testez lucruri noi”, mai spune tânăra.

Ce nu-i place:
Nu-i place că e atât de departe de familie și de Canada. „Nu-mi plac oamenii nepoliticoși. Nu pot înțelege această tendință a unora”, spune Andrea. Nu-i plac oamenii care nu păstrează curățenia și împrăștie mizeria peste tot.

Ce-i place la Oradea și România:
„Îmi place geografia României. Sunt munți, dealuri, câmpii, păduri, castele, foarte multă istorie în spațiul acesta”, spune ea. Îi place foarte mult mâncarea românească și europeană și o simte pentru că s-a îngrășat de când s-a stabilit aici. „Îmi plac foarte mult culorile pe care le poartă românii. Înainte de a veni aici nu purtam atâtea culori. E foarte frumos”, spune Andrea. Nu în ultimul rând îi place vremea, cu veri lungi și toamne și ierni scurte și blânde, față de Canada.

Ce nu-i place la Oradea și România:
Andrea Lehmeniuc este dezamăgită că în România nu se face reciclarea materialelor refolosibile. „În Canada reciclăm aproape tot. Aici totul se aruncă la gunoi. Nu ar trebui să fie așa. Avem o singură planetă”, spune ea. Își dorește să stea aici până când va vedea programe de reciclare funcționale. Nu-i place că nu sunt piste pentru biciclete, iar bicicliștii trebuie să aibă spirit aventurier pentru a face față traficului. Nu-i place că majoritatea românilor sunt suspicioși cu străinii, iar asta nu îi ajută să se adapteze prea repede. Nu-i place că semafoarele nu funcționează, că se oprește des apa sau este foarte des ruginită.

Întrebări și răspunsuri:
- Cum ți se par românii?
AL – Sunt deosebiți și creativi, dar mai rezervați în relații decât credeam. Nu se apropie foarte ușor de străini.
- Îți dorești să rămâi aici?
AL –Da. Vreau să rămân până când voi vedea făcându-se reciclare și în România. Mă doare când văd că nu se face aproape nimic în acest domeniu.
- În ce domeniu vrei să te implici pe viitor?
AL – Aș vrea să demarez ceva pentru copii și familii nevoiașe. Mă doare să văd copii căutând în gunoaie. Odată am găsit o fetiță în container și mi-a mulțumit pentru punga de gunoi. A fost dureros.