Oradea: Portret / Ritli Ladislau, medicul care ajută copiii să învingă cancerul

Doctorul Rittli Ladislau a ajuns la medicină datorită eșecului de la arte. Nu-i pare rău, acum fiind unul dintre puținii pediatri, din județ și din țară, specializați în oncologie.

Medicul a făcut opt ani de pictură, printre profesorii săi numărându-se Roman Mottl și Kristofi Janos.  Primul examen de admitere la Facultatea de Arte Ion Andreescu a fost și ultimul și l-a căzut. Anul următor, la sugestia profesorului său de biologie a dat admitere la Facultatea de Medicină și Farmacie din Timișoara. A fost admis printre primii și a terminat ca șef  de promoție. „Aveam afinități cu biologia, iar la arte am făcut anatomie artistică. Am ales pediatria doar pentru că-mi plac copiii”, spune el, mărturisind că nu știa mare lucru despre specializarea în sine. Și-a dorit să urmeze cariera academică, așa că după absolvire a rămas la Timișoara. S-a reîntors în județul natal, pentru că aici a primit locuință. A lucrat pe rând la Beiuș și Ștei, iar apoi la Spitalul de Copii din Oradea.

O viață printre copii

Doctorul Ritli Ladislau nu regretă nicio clipă că a ales pediatria. „Am avut șansa să lucrez cu doctorul Curteanu, care mi-a fost mentor. Acesta a început tratarea copiilor cu boli oncologice la Oradea”, povestește el. Ulterior a continuat misiunea începută de reputatul medic, împreună cu doctorul Gabriela Miculschi. Așa a și hotărât să se specializeze în domeniu.„Specializarea noastră a venit ca modalitate pentru păstrarea secției la Oradea. Fără medici specialiști, CAS nu decontează acest tip de servicii”, explică el. Se simțea dator să se specializeze și pentru că părinții multora dintre pacienți nu își permiteau să meargă în centrele universitare consacrate, care sunt mai scumpe. Echipa are satisfacția salvării multor copii, dar și durerea pierderii unora. „Am stabilit protocoale medicale după standardele internaționale. O leucemie se tratează la Oradea la fel ca la Viena sau Amsterdam”, spune el. În acest mod circa 70% dintre copiii diagnosticați cu leucemie sunt salvați.
Doctorul Ritli consideră că trebuie să spună familiei realitatea despre afecțiunea copilului. „Mi se pare corect să le spun realitatea, dar și să-i încurajăm și să-i ajutăm să accepte această realitate”, spune el, precizând că unele boli oncologice se pot vindeca.

Catedra și alte satisfacții

De circa zece ani, docotul Ritli este și cadru universitar, așa cum și-a dorit în tinerețe. A fost în paralel directorul Direcției de Sănătate Publică. „De la venirea în Oradea, am avut și o jumătate de normă la DSP. Am fost director zece ani”, spune el. Acum se împarte între spital și catedră. E încântat. Munca cu studenții l-a obligat să-și șlefuiască stilul de comunicare și să insiste mai mult pe partea de cercetare. Între timp a ajuns conferențiar.

Profil:
Născut
La 8 iunie 1948, Oradea
Studii
 Facultatea de medicină și Farmacie Timișoara
Familie
Căsătorit, are doi copii și trei nepoți
Experiență
Medic pediatru, specializat în oncologie, conferențiar universitar

Ce-i place:
Îi place arta plastică și istoria artei. Îi place să călătorească și să ia suveniruri lucrate manual din locurile vizitate. Îi plac cravatele, având o colecție impresionantă. Apreciază oamenii care-și țin cuvântul și care sunt punctuali.
Ce nu-i place:
Nu-i place lentoare și-l enervează oamenii care nu se țin de cuvânt. Este în stare să întrerupă legături dacă partenerul de dialog nu se ține de cuvânt.

Întrebări și răspunsuri:
- Părinții de azi vin din timp la medic?
RL – Da. Acum se nasc mai puțini copiii, iar majoritatea sunt doriți. Părinții vin mai repede la medic decât acum 20-30 de ani.
- Studenții învața ca pe vremea dumneavostră?
RL – Pot spune că da. Și pe vremea studenției mele erau și studenți dedicați și studenți care veneau doar pentru diplomă la medicină.
Când mai aveți timp de familie?
RL – Ăsta este unul din regretele mele. Că nu petrec suficient timp cu soția, copiii și nepoții mei. Muncesc 16-18 ore pe zi. Din fericire am o soție foarte înțelegătoare.
- Nu aveți nostalgia artei plastice?
RL – Nu m-am rupt de arta plastică, dar acum sunt mai mult colecționar decât pictor.