FOTO Doi alpiniști au petrecut o săptămână pe peretele Bardosului. Au dormit într-un cort suspendat, la -25 de grade

Membrii Salvamont Salvaspeo Bihor au marcat o premieră pe peretele Bardosului

În cele mai reci zile ale lunii februarie, în perioada 15 - 22 a lunii, s-a născut o premieră în alpinism, în Cheile Bicazului, pe peretele Bardosului. Leslie Fucskó şi Camerzan Emilian au reuşit să parcurgă, în 7 zile și 6 nopți, un traseu extrem de dificil pe timp de iarnă, de 420 metri lungime și 300 metri înălțime. În plus, au cărat cu ei pe munte peste 120 de kilograme.

Traseul, botezat Zeitgeist (Spiritul timpului), a fost deschis de către doi orădeni. Promotorii acestei iniţiative unice în România  au fost Leslie Fucskó, alpinist de renume în stilul "big wall" şi Camerzan Emilian, cunoscut sub porecla Espo. Traseul are un grad de dificultate de 6a+ plus la liber, pasaje de A4 plus la artificial, este de 420 de metri lungime, 300 de metri înalţime, având în total 11 lungimi de coardă. Traseele de gradul VI (extrem de dificil), cu diferențe de nivel de 251-350 m, sunt destinate celor mai buni alpinisti, întrucît străbaterea lor presupune multă agilitate și fortă exceptională în degete. Următorul grad și ultimul este al șaptelea, cel „excepțional de dificil"

Prima tentativă, în 1983

Ideea premierei s-a născut vara trecută, cu ocazia cursului de iniţiere în tehnici de căţărare stil "big wall", susţinut de Leslie Fucskó, ghid alpin care trăieşte mai bine de 20 de ani în Franţa. Înca din anul 1983, căţărătorii locali Viorel Boboc şi Mircea Opriș au încercat deschiderea unui traseu pe această linie, însă, din motive tehnice, dat fiind gradul foarte mare de dificultate, aceştia au aboandonat traseul. Traseul deschis reia linia lui Viorel Boboc şi Mircea Opriș. Aceasta se oprea sub un tavan enorm, în dreapta traseului Surplomba, de la Gâtul Iadului. Zeitgeist preia această linie şi o continuă până la vârf.

Dă click pe poze pentru a vizualiza mai multe imagini din timpul traseului

Zeitgeist a fost escaladat în 7 zile ,cu 6 nopţi petrecute în perete, fără legătura cu solul sau cu o oarecare echipă de susţinere, cu un minim de material lăsat în urma, în perete (clean aid climbing).

În cele mai friguroase zile

Cei doi cățărători au spus că au optat să parcurgă acest traseu iarna, fiindcă pe timpul verii zona este foarte aglomerată. „Ar fi fost foarte periculos să ne căţărăm cu o mulţime de oameni în jur, deoarece, cea mai mică piatră venită de sus ar fi putut cauza un accident fatal", a spus Leslie Fucskó. Alpiniștii orădeni au avut ghinionul să parcurgă traseul în cele mai reci zile ale anului. „Iniţial am mai avut o tentativă, în perioada 3-5 ianuarie, când ne-am dat seama că traseul e mai dificil decăt ne aşteptasem. Am decis atunci să amânăm escaladarea până în februarie, având în vedere că eram limitaţi ca timp şi în speranţa că vom prinde vreme mai călduroasă. Într-adevăr nu e foarte plăcut să  te caţeri şi să dormi în portaledge (cort special suspendat) la - 25 de grade. Chiar şi pentru localnici, obişnuiţi cu iernile grele, a fost extrem de frig în luna februarie. Cât pentru noi, temperaturile scăzute au făcut să fie o premieră şi mai extraordinară", a spus  Emilian Camerzan.

Cel mai greu traseu de acest gen din România

Traseul în sine are o dificultate mare, având în vedere că 2/3 din acesta este surplombat. „Este cel mai greu traseu de acest gen din România. Escaladarea a fost destul de dificilă din punct vedere tehnic, considerând dificultatea pasajelor şi cantitatea mare de material (120 de kilograme) pe care l-am cărat după noi, iar temperaturile scăzute şi ninsorile l-au făcut şi mai solicitant", a spus Leslie Fucskó.