Oradea: Portret / Aurel Chiriac conduce Muzeul Ţării Crişurilor

Omul de cultură supraveghează desfăşurarea lucrărilor de reabilitare a noului sediu şi e convins că va fi gata la timp.

Aurel Chiriac iubeşte frumosul şi arta de când se ştie. Se consideră unul dintre norocoşii care a făcut toată viaţa ce i-a plăcut. După absolvirea facultăţii, a refuzat repartiţia la Arhivele Statului, provocând un adevărat scandal. A ajuns la Muzeul Ţării Crişurilor, la finalizarea armatei. „Muzeul era deja deschis de patru ani. Îl vizitasem în studenţie. Mi-a plăcut foarte mult”, povesteşte el. A lucrat la secţia de etnografie, a făcut cercetări în lumea satului, în domeniul obiectelor de cult, dar şi al arhitecturii secession şi monumentelor romanice. „Colectivul de la muzeu a făcut tot timpul o muncă de cercetare serioasă. Din acest motiv, după 1990, când s-a înfiinţat universitatea, mulţi am fost invitaţi să predăm”, spune el, încântat de şansele pe care le-a avut şi de colegii săi.

Muzeul în viaţa cetăţii

Aurel Chiriac este directorul Muzeului Ţării Crişurilor din 1994. Pentru a aduce instituţia mai aproape de orădeni a început organizarea a diferite manifestări pe lângă expoziţii. Au fost concerte, lansări de carte şi conferinţe pe diverse teme. Apoi a demarat Târgul Meşterilor Populari. „A fost ideea domnului Parasca şi a mea, iar muzeul şi-a asumat-o instituţional”, povesteşte el. În fiecare an, circa o sută de meşteri populari din ţară şi din Ungaria, îşi prezintă creaţiile la Oradea, în preajma zilei Sfântului Ilie. Au urmat apoi Zilele Muzeului Ţării Crişurilor, la care publicul este surprins de fiecare dată cu ceva interesant.

Retrocedarea şi chinurile tăcerii

Procesul de retrocedare a dreptului de folosinţă a clădirii Palatului Baroc către Episcopia Romano-Catolică a fost un calvar pentru Aurel Chiriac. „Episcopia a avut tot timpul dreptul de proprietate asupra imobilului. Acum i s-a dat şi dreptul de folosinţă”, explică el. Una dintre cele mai dificile sarcini a fost să convingă toţi factorii de decizie că pe lângă rezolvarea retrocedării, trebuie şi un nou sediu pentru muzeu. „S-a întâmplat la momentul potrivit. Ministrul Culturii Mona Muscă, secretarul de stat Virgil Niculescu şi ministrul apărării Teodor Atanasiu, la insistenţele tuturor parlamentarilor români, dar în mod special al lui Cornel Popa, ne-au ajutat să primim sediul fostei garnizoane”, povesteşte Aurel Chriac, mulţumit că a scăpat de o povară de pe inimă. Acum supraveghează modul în care se derulează lucrările de modernizarea a clădirii şi este convins se vor încheia într-un an şi jumătate. Mutarea pieselor de patrimoniu în noul sediu va fi o altă poveste delicată şi destul de lungă. Dar retrocedarea ţine muzeul închis vizitatorilor de doi ani.

Profil:
Născut
La 27 noiembrie 1951, Oradea
Studii
Facultatea de Istorie-Filosofie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Familie
Căsătorit, are doi copii
Funcţia
Directorul Muzeului Ţării Crişurior, profesor de istoria artei

Ce-i place:
„Îmi place să mă bucur de viaţă, de familie şi de prieteni”, spune Aurel Chiriac. Îi place să călătorească, să descopere alte limbi şi alte culturi. „Îmi place să mănânc şi să descopăr bucătăria altor popoare. Sunt curios de gusturi, poate şi din cauza formaţiei mele”, explică el. Îi place armonia.

Ce nu-i place:
„Nu-mi place răutatea gratuită. Toată lumea are un loc sub soare. Nu înţeleg încercările de a denigra sau dezinforma cu orice preţ, doar pentru orgolii”, spune el. Nu-i place timpul urât şi instabilitatea ce caracterizează lumea în ultima vreme.

Întrebări şi răspunsuri?
- În cât timp vom putea vizita din nou muzeul?
- AC – Estimăm că mutarea celor patru sute de mii de piese în condiţiile impuse de respectare a patrimonului, cu firmă specializată, va dura şase luni. La jumătatea lui 2011, muzeul va fi redeschis vizitatorilor.
- Va fi mai bine acolo?
- AC – Evident. Vom avea o suprafaţă de expunere dublă faţă de Palatul Baroc. Expoziţiile vor fi gândite astfel încât să servească tuturor. Vom avea săli de pedagogie muzeală, o sală de concerte cu patru sute de locuri, un vivariu. Şi vom avea din nou laboratoare.
- Ce satisfacţii vă oferă catedra?
- AC – Foarte mari. Îmi pot transmite din cunoştinţe, iar studenţii mă obligă să fiu mereu pregătit.