PORTRET: Bianca Fazecaş cea mai bună atletă din Bihor

Bianca Fazecaş

În cei trei ani de carieră, orădeanca a obţinut medalii la toate competiţiile la care a participat. Talentul îl moşteneşte de la tatăl său.

Bianca a moştenit talentul sportiv din familie. Tatăl său, Mircea Fazecaş, a fost recordmen naţional la aruncarea cu ciocanul, categoria tineret.  „Recordul stabilit de tata, 71,44 metri, nu a fost egalat de nimeni în ultimii 22 de ani ”, povesteşte Bianca.

La început, fata nu a dorit să calce pe urmele tatălui. A văzut acasă ce sacrificii presupune sportul de performanţă şi s-a temut de zilele lungi de antrenament care vor înlocui plimbările specifice adolescenţei.  Dar, la insistenţele familiei, Bianca s-a hotărât să facă loc sportului în viaţa ei.

S-a îndrăgostit de performanţă

Adolescenta a optat mai întâi pentru karate. Din cauza unei operaţii însă, Bianca a fost nevoită să renunţe la acest sport. „Am suferit o operaţie şi nu aveam voie să fiu lovită în abdomen. Atunci m-am hotărât să-mi încerc norocul la aruncarea cu ciocanul”, spune atleta. „Am avut noroc să fiu pregătită de cea mai bună antrenoare, Livia Meheş”, recunoaşte Bianca. „În plus, în timpul antrenamentelor, curiozitatea m-a împins să încerc, pe lângă ciocan, aruncarea greutăţii şi aruncarea cu discul”, povesteşte atleta anului. Acela a fost momentul în care antrenoarea şi-a dat seama de talentul tinerei.  După luni întregi de muncă şi oboseală, în 2007, deşi erau primele ei competiţii, Bianca a fost  triplă campioană naţională la ciocan, la disc şi la aruncarea greutăţii. „După ce am câştigat prima medalie, m-am îndrăgostit de sport”, spune atleta.

Antrenamente în ploaie şi noroi

„Am înţeles ce înseamnă un cantonament, am avut onoarea de a sta la aceeaşi masă cu sportivi renumiţi şi am simţit bucuria învingătorului”, povesteşte Bianca. Acum, nu ar renunţa la sport pentru nimic în lume.

Cum era de aşteptat, viaţa de sportiv i-a provocat şi greutăţi. Şi-a sacrificat adolescenţa, a renunţat la plimbări, la filme, la prietenii. În plus, nu au lipsit incidentele care au rănit-o la mână sau i-au provocat dureri de coloană. Cea mai mare supărare a ei este însă că nu are un loc adecvat unde să se antreneze. „Ne antrenăm pe păşunea de la Cihei. Avem cabine din tablă în care ne e frig iarna şi cald vara. Nu putem să facem un duş, iar cuşca în care stăm la antrenamentul cu ciocanul este cu câţiva metri mai mică decât cele pe care le întâlnim în concursuri”, remarcă adolescenta.
Cu toate astea, Bianca îşi doreşte foarte mult să rămână membră a Clubului Crişul Oradea şi după terminarea studiilor. Ea speră ca autorităţile să înţeleagă că performanţa cere condiţii decente de pregătire.

Întrebări şi răspunsuri

Care a fost cel mai greu  moment din cariera ta?
Campionatul Mondial, pentru juniori II, din Italia. Am avut cele mai mari emoţii, mai ales că au fost condiţii meteo extreme:  ploua torenţial. Am obţinut medalia de bronz  după a treia aruncare.

Cum ai descrie sportul pe care îl faci, pentru necunoscători?
Aş spune că aruncarea cu ciocanul este o probă care cere viteză, îndemânare şi forţă în acelaşi timp. Deşi pentru public par câteva secunde, în spatele lor stau luni întregi de muncă.

Cât timp liber ai pentru tine?
Aproape patru ore pe zi. În restul timpului sunt la şcoală şi la antrenamente.

Ce-i place
Îi plac plimbările lungi cu motocicleta. E amatoare de senzaţii extreme. Iubeşte marea. Este îndrăgostită de zilele lungi şi călduroase de vară. Adoră preparatele din peşte şi din pui. Îi place foarte mult să se delecteze cu un film bun alături de prieteni.

Ce nu-i place
Nu-i place să fie stresată de cei din jur. Detestă iarna, pentru că este foarte frig şi mult polei. Nu mănâncă niciodată preparate din carne de porc.

Profil
Născută. 24. 02. 1993, Oradea.
Studii. Elevă la Liceul Cu Program Sportiv Bihorul.
Familie. Singură la părinţi.