Oradea: Marcian Bleahu declară Apusenii a doua patrie

Marcian Bleahu a scris, împreună cu Șerban Bordea, Ghidul despre Munții Bihorului cea mai completă monografie pe acestă temă.

Marcian Bleahu este geolog, cercetător și cartograf al Munților Maramureș, Bihor, Codru Moma, Metaliferi etc., speolog, pioner al tectonicii plăcilor în România, apărător al mediului, istoric al științei. Și lista poate continua. A scris peste 20 de cărți și a lucrat la elaborarea altor zece cu colective de cercetători. Acum lucrează la o carte pe teme muzicale. Este colecționar de cărți, biblioteca sa particulară fiind cea mai mare din România, așa cum el ne declară. „Am peste 40.000 de volume. Pentru că nu am copii, iar nepoții mei sunt interesați de alte domenii, am hotărât să le donez Facultății de Științele Mediului și Geologie din Cluj”, spune profesorul. Împreună cu soția sa are o colecție impresionantă de icoane pe sticlă, pentru care a fost „înhățat” de securitate. Are de asemenea o colecție mare de înregistrări muzicale. La 79 de ani a început să utilizeze calculatorul și internetul.

Bihorul, dragoste la prima vedere

Marcian Bleahu a ajuns în Bihor la scurt timp după absolvirea facultății. „În 1952 am avut primul contact cu Apusenii și Padișul”, povestește el. Și acum este copleșit de ce a găsit. „După război era o pustietate acolo. Erau mulți dezertori. În acel an nici ciobanii nu au urcat pe munte”, spune el. A urcat însă echipa lui de cercetare și-a rămas fără aer. „Era un fragment de taiga canadiană. Am descoperit lucruri uluitoare, unicate”, spune el amintindu-și cum a descoperit Cetățile Ponorului. Pentru că singurele hărți disponibile cu Apusenii erau cele realizate de Imperiul Austro-Ungar, mai întâi echipa lui a făcut cartare topografică, abia apoi geologică. „Am vorbit peste tot despre regiunea aceea magnifică din punct de vedere peisager și științific, care cuprinde cea mai mare densitate de fenomene carstice din țară. A fost un pivot în activitatea mea”, spune Marcian Bleahu. Și-a extins activitatea în alte zone ale țării, dar inima i-a rămas în Munții Bihorului. Ghidul despre Munții Bihorului scris împreună cu pritenul său Șerban Bordea este și azi cea mai completă monografie pe acestă temă. După ce a descoperit frumusețile Apusenilor a început o luptă asiduă pentru declararea lor ca parc național. „Și Racoviță a avut această idee și a scris-o într-un articol. Eu am luptat mult pentru ea”, spune el. Nu a reușit acest lucru nici în perioada cât a condus Ministerul Mediului. Abia la sfârșitul anilor ‘90, Apusenii au fost declarați Parc Natural. „Parcul Național exclude așezările permanente și exploatarea economică. Un parc natural le permite în anumite limite”, explică el.

Profil:
Născut:
La 14 martie 1974, Brașov
Studii
 Facultatea de Științe, Universitatea București
Doctor al Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Familie
Căsătorit
Experiență
Geolog

Ce-i place:
„Îmi plac munții și natura”, spune profesorul Marcian Bleahu, fericit că a putut i-a putut bate cu piciorul și cerceta. Regretă că nu a reușit să urce pe Himalaya. Îi place să fotografieze, realizând circa 40.000 de diapozitive cu munții și peșterile din țară pentru prezentări științifice și promovarea turismului. „Acum umblu mai greu și nu mai pot face fotografii”, spune el cu regret. Îi plac cărțile, arta și muzica, cea simfonică fiindu-i cea mai aproape de suflet.
Ce nu-i place:
„Nu-mi plac mitocănia și minciuna, mai ales cea politică”, spune Marcian Bleahu. Nu-i place tot ce este urât și ce miroase urât.

Întrebări și răspunsuri:
- Ce înseamnă Bihorul pentru dumneavoastră?
- MB – Bihorul, în special Apusenii, sunt a doua mea patrie. Am cerut ca după moartea mea să fiu incinerat, iar urna cu cenușa mea să fie dusă în Apuseni.
- Cum ați estimat numărul peșterilor din România la 12.000?
- MB – Nu a fost chiar așa. Le-am descoperit cu ajutorul asociațiilor de turism. Prin Institutul de Geologie și cel de Speologie am înființat Concursul Național de Speologie Speosport pentru ele. Au descoperit vreo 12.000.
- Ați fost șicanat de partid?
- MB – Din ‘59 și până în ‚72 n-am avut voie să ies din țară, deși eram invitat la conferințe internaționale. Am fost arestat și percheziționat de câteva ori, dar mi-au dat drumul. Nu m-au șicanat ca pe alții.