Livia Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi, despre corupţie: „Se extinde încet, perfid şi cuprinde tot, sufocă tot, distruge tot“
0
Livia Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României, a fost prezentă la prezentarea bilanţului activităţii DNA pe 2014, unde a rostit un discurs fulminant despre reformele în justiţie.
Una dintre cele mai respectate persoane din sfera puterii judecătoreşti din România, magistratul Livia Stanciu, a prezentat astăzi, 24 februarie, viziunea proprie asupra reformei în justiţie.
Preşedintele Curţii Supreme de Justiţie a vorbit despre corupţie ca despre un fenomen extrem de nociv în România care "se extinde încet, tăcut, perfid şi cuprinde tot, sufocă tot, distruge tot".
Redăm, mai jos, alocuţiunea integrală:
„Domnule preşedinte al României,
Domnule prim ministru al României
Doamnă procuror şef,
Onorat prezidiu,
Distinşi invitaţi,
Stimaţi colegi,
Doamnelor şi domnilor,
Este o deosebită plăcere pentru mine să iau parte, şi în acest an, la şedinţa de bilanţ a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aceasta cu atât mai mult cu cât, an după an, rezultatele înregistrate de această importantă structură a sistemului naţional de justiţie, transformă aceste şedinţe de bilanţ în adevărate momente de sărbătoare a reuşitei, raportul de activitate din acest an, prezentat de doamna procuror-şef Laura Codruţa Kövesi, nefăcând nici el excepţie de la această deja frumoasă şi încurajatoare tradiţie.
Prin urmare, mi se pare firesc să îmi încep intervenţia de azi, adresându-vă dumneavoastră doamnă procuror şef Kövesi, precum şi întregului corp de magistraţi pe care îl conduceţi, cele mai calde şi sincere felicitări pentru rezultatele de excepţie pe care le-aţi înregistrat şi în anul 2014, în dificila misiune ce vă revine de a lupta, în prima linie, împotriva flagelului corupţiei.
Vreau, de asemenea, să vă felicit pentru menţiunile favorabile obţinute în Raportul Comisiei Europene, ce nu fac altceva decât să confirme valoroasa contribuţie pe care Direcţia Naţională Anticorupţie o are în îndeplinirea de către România a obligaţiilor ce îi revin ca stat membru al Uniunii Europene, de a prezerva şi consolida valorile ce au condus la crearea spaţiului unic european şi care, în continuare, îi fundamentează acestuia existenţa.
Dragi colegi,
Este remarcabil faptul că din datele prezentate azi de doamna procuror şef reiese cu claritate o îmbunătăţire a rezultatelor activităţii obţinute de dumneavoastră chiar faţă de anul 2013 care, de asemenea, a fost un an de excepţie în activitatea acestei Direcţii. Spun aceasta întrucât, după cum bine ştim cu toţii, anul 2014 a reprezentat anul intrării în vigoare a noilor coduri Penal şi de Procedură penală, care, dincolo de efectul pozitiv pe termen lung pe care cu siguranţă îl vor avea asupra modului de realizare a justiţiei penale în ţara noastră, au atras pe termen scurt o serie de probleme legate de adaptarea sistemului naţional de justiţie la noile realităţi legislative.
De aceea, era de înţeles, ca problemele legate de interpretarea diferită a unor dispoziţii insuficient de clar edictate sau cele legate de insuficienţa resurselor logistice necesare corectei lor aplicări, să genereze apariţia unor obstacole serioase în activitatea DNA, care, până la urmă, să conducă la o diminuare a rezultatelor înregistrate de această structură specializată, în anii anteriori.
Din fericire, acest lucru nu s-a întâmplat. Şi pentru aceasta ţin să vă felicit în mod deosebit, întrucât ca judecător specializat în materie penală, dar şi ca preşedinte al instanţei ce poartă responsabilitatea corectei interpretări şi aplicări unitare a dispoziţiilor legale, în special a celor nou adoptate, vreau să ştiţi că înţeleg nivelul eforturilor depuse, dăruirea şi profesionalismul de care a fost nevoie din partea dumneavoastră pentru a face faţă provocărilor aduse de intrarea în vigoare a noilor coduri şi, mai ales, pentru a putea obţine, în anul intrării lor în vigoare, rezultatele pe care le-aţi raportat dumneavoastră astăzi.
Indicii cantitativi prezentaţi în raportul dumneavoastră de activitate, precum cei ce relevă creşterea în 2014 nu doar a numărului de cauze (cu 15,20% faţă de 2013), ci şi pe cea a numărului de cauze soluţionate (cu aproape 9% faţă de anul precedent) sau a numărului de inculpaţi trimişi în instanţă prin rechizitoriu (1167 de inculpaţi în 2014 faţă de 1073 de inculpaţi în anul 2013), dar şi cei ce exprimă valoarea prejudiciului total reţinut în actele de trimitere în judecată (care a crescut în 2014 la 1645 mil. lei şi 43 mil euro, faţă de 884 mil lei şi 42 mil euro în 2013) reprezintă nu doar cifre impresionante, ci oferă o imagine destul de clară a dimensiunii şi complexităţii activităţii pe care aţi desfăşurat-o pe parcursul anului trecut - an extrem de dificil, aşa cum spuneam, pentru întreg sistemul naţional de justiţie.
Mult mai relevanţi pentru mine, din punctul de vedere al judecătorului de instanţă de casaţie, au fost însă indicii calitativi, în special cei prin care se exprimă calitatea actului de urmărire penală prin raportare la numărul de soluţii infirmate, dar mai ales prin raportare la numărul de hotărâri de condamnare definitivă obţinute în cauzele promovate în instanţă. Şi nu am putut să nu remarc faptul că şi la acest capitol aţi înregistrat evoluţii pozitive, astfel încât în 2014, doar în 8 dosare, soluţiile dispuse de procurorii DNA au fost ulterior infirmate de către instanţă, iar printr-un număr de 335 de hotărâri judecătoreşti a fost dispusă condamnarea definitivă a 1138 de inculpaţi (faţă de 2013 când prin 244 de hotărâri s-a obţinut condamnarea a 1051 de inculpaţi).
Doamnelor şi domnilor,
Deşi cunoscute mie, atât ca preşedinte al instanţei supreme, cât şi ca judecător în materie penală al acesteia, şi nu mă îndoiesc cunoscute tuturor celor aflaţi în acest moment în sală (măcar datorită contribuţiei mass-media în acest sens) enumerarea calităţilor deţinute de cei ce au fost condamnaţi definitiv în cursul unui singur an, ca urmare a activităţii desfăşurate de procurorii DNA, ne-a readus în faţa ochilor, într-o oglindire zguduitoare, amploarea pe care fenomenul corupţiei a ajuns să o atingă în ţara noastră.
Din păcate, această enumerare cuprinde, într-o înşiruire ce parcă nu se mai sfârşeşte, miniştri, deputaţi, senatori, secretari şi subsecretari de stat, judecători, procurori, avocaţi, notari, ofiţeri şi subofiţeri MAI, ofiţeri şi subofiţeri MApN, inspectori şefi ai ISU, ofiţeri de penitenciare, comisari ai Gărzii Financiare, comisari ai Gărzii Naţionale de Mediu, comisari ANPC, directori ai unor instituţii publice, consilieri judeţeni, consilieri locali, primari, viceprimari, prefecţi, cadre didactice universitare şi preuniversitare, consilieri APIA, funcţionari bancari, arbitri, impresari, preşedinţi de partid etc.
Nu poţi să citeşti această listă şi să nu te înfiori, pentru că ea dă adevărata dimensiune a fenomenului corupţiei în ţara noastră.
Nu putem înţelege importanţa pe care Direcţia Naţională Anticorupţie o are în acest moment pentru sistemul de justiţie din România, dar şi pentru întreaga societate românească, în ansamblul său, până nu înţelegem cu adevărat dimensiunea la care fenomenul corupţiei a ajuns în ţara noastră în anii de după Revoluţie.
Şi da, discursuri frumoase au fost mereu rostite. Ele însă nu au putut şi nu vor putea niciodată stopa creşterea alarmantă a acestui flagel.
Este necesar să menţinem şi să întărim instituţii specializate puternice, precum DNA, care să asigure protecţia societăţii împotriva celei mai perfide dintre toate formele pe care le poate îmbrăca criminalitatea: corupţia. Căci dacă nu este deloc simplu ca societate să te aperi când ai de a face cu infracţiuni ca omorul, tâlhăria, violul, traficul de droguri, traficul de arme sau de fiinţe umane, şi alte multe asemenea fapte - dar care, oricât sunt de grave, sunt vizibile şi uşor de conştientizat ca gravitate - este cumplit de dificil să lupţi cu fapte ce nu sunt vizibile ca efect direct, dar care destructurează mult mai adânc şi mai grav structura societăţii, şi care sunt comise de oameni, ce aparent, nu au nimic de a face cu profilul infracţional, fiind cei care, ca parlamentari ne dau legile, ca miniştri ne guvernează, ca profesori ne educă, ca medici ne îngrijesc şi chiar ne vindecă, ca ofiţeri de poliţie ne apără, şi foarte trist, ca magistraţi ne judecă şi ne fac dreptate.
Acest fenomen se extinde încet, tăcut, perfid şi cuprinde tot, sufocă tot, distruge tot. Iar împotriva lui nu se poate lupta decât cu multă, foarte multă dârzenie, tenacitate şi hotărâre. Orice ezitare, orice întârziere, orice pas înapoi, pot fi fatale efortului conjugat depus în ani de zile.
Ca preşedinte al ÎCCJ am avut în aceşti ani marele privilegiu de a fi martor, dar şi participant direct, al transformării radicale a luptei anticorupţie, de la nivelul discursurilor, ideilor şi discuţiilor teoretice frumoase, dar prea puţin concrete, la cel al rezultatelor efective, practice, vizibile, cuantificabile. Iar raportul prezentat azi de doamna procuror şef este o dovadă clară în acest sens.
Avem, însă, datoria de a continua, aşa cum spuneam, cu dârzenie, tenacitate şi hotărâre, avem datoria de nu face niciun pas înapoi.
Sunt pe deplin convinsă de faptul că activitatea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie va continua şi în anii următori la fel de bine, iar rezultatele viitoare vor fi de natură să ofere tot mai multe motive de încredere cetăţenilor români în capacitatea statului de a lupta cu ceea ce odinioară, aproape părea că ne-a învins ca ţară: corupţia.
Vă mărturisesc, însă, că personal, aştept ziua în care performanţele DNA şi reuşita activităţii acestei structuri specializate se vor oglindi nu atât în numărul mare de dosare de corupţie instrumentate, nu atât în numărul mare al trimiterilor în judecată finalizate cu condamnări definitive, cât mai ales în scăderea numărului de sesizări, în diminuarea volumului de activitate şi al dosarelor de corupţie investigate, aştept ziua când în România corupţia va înceta să mai fie un fenomen şi va ajunge să aibă un caracter sporadic şi accidental.
Am toată încrederea în acea zi!
Vă mulţumesc,
Judecător dr. Livia Doina Stanciu,
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
24 februarie 2015
Se încarcă comentariile...
