Elevii de la Colegiul de Artă din Iaşi fac performanţă, dar învaţă să cânte pe instrumente muzicale vechi de aproape un secol
0
Elevii de la Colegiul de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi sunt nevoiţi să se pregătească pe instrumente cu semne serioase de uzură, care trebuiau casate cu mulţi ani în urmă. Profesorii cred că, din această cauză, elevii sunt dezavantajaţi la concursurile naţionale şi internaţionale.
Dotările Colegiului de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi sunt extrem de puţine şi de precare. Unele instrumente pe care elevii trebuie să studieze au zeci de ani vechime, sunt mult prea uzate, iar altele lipsesc cu desăvârşire. Chiar şi în aceste condiţii vitrege în care se pregătesc, tinerii de la acest colegiu se întorc an de an cu premii de la concursurile din ţară şi de peste hotare.
MARIMBA ARE 50 DE ANI, VIBRAFONUL — 40 DE ANI
Cei mai dezavantajaţi sunt elevii de la secţia de percuţie, unde instrumentele sunt extrem de scumpe şi greu de achiziţionat din fondurile precare ale instituţiei. Aici, jumătate dintre echipamente lipsesc, iar cele care există provin de la instituţii de cultură din Iaşi, precum Filarmonica şi Conservatorul, care le-au casat din cauza vechimii şi a uzurii. Instrumentele de aici pot fi numărate pe degete: vibrafon, timpane, marimbă şi câteva tobe. Total insuficiente şi, pe deasupra, şi extrem de uzate. Din păcate, în aceste condiţii, elevii trebuie să studieze şi să participe la marile concursuri de muzică din ţară şi din străinătate.
Un instrument esenţial în percuţie este marimba. Secţia a avut până anul trecut numai un astfel de instrument, care depăşea 50 de ani vechime. Şi nu este singurul „veteran“ primit ca donaţie sau provizoriu.
„Un alt instrument vechi de la noi din secţie este vibrafonul, care depăşeşte 40 de ani. Este fals, nu se poate acorda. La fel şi timpanele sunt foarte vechi, sunt printre primele timpane ale Filarmonicii şi oricând pot pleca din această sală. Pentru că o parte dintre instrumente nu ne aparţin practic, ci ne-au fost date ca să ne ajute, ne putem aştepta să ne fie cerute înapoi“, spune profesorul Iustin Rusu.
„MI-AŞ DORI NIŞTE TIMPANE CARE SĂ NU FIE UZATE“
Cea mai mare durere a dascălilor şi a copiilor este că au un mare minus la competiţii. Profesorii care se ocupă de pregătirea lor mărturisesc că, din cauza instrumentelor vechi, elevii sunt dezavantajaţi la concursurile la care participă.
„Elevii mei când merg la concursuri se familiarizează cu anumite instrumente numai cu o zi sau două înainte. Şi asta pe de o parte pentru că noi nu le avem deloc, iar pe de alta – pentru că sună cu totul altfel. Normal că elevii de la Iaşi sunt dezavantajaţi faţă de colegii lor din restul ţării care au instrumente mai noi şi mai performante pe care exersează zi de zi. Chiar şi aşa, sunt foarte mândru de elevii mei, care mereu reuşesc să se întoarcă cu rezultate excepţionale. Mă doare că pentru asta ei trebuie să muncească în plus faţă de ceilalţi participanţi. Sunt foarte talentaţi şi am certitudinea că, dacă ar avea instrumente mai bune, rezultatele ar fi peste aşteptări“, spune profesorul de percuţie Iustin Rusu.
Inclusiv elevii dau exemple concrete în care au participat la competiţii şi s-au simţit dezavantajaţi. Ioana Ailenei este una dintre cele mai silitoare eleve de la Catedra de Percuţie. Prezentă mereu la competiţiile de profil, întotdeauna s-a întors cu premii. Anul trecut s-a clasat pe primul loc la Concursul de Interpretare Instrumentală „Ioan Goia“. Se întâlneşte cu zeci de concurenţi din toată ţara şi mărturiseşte că a întâmpinat dificultăţi la unele competiţii.
Visează cu ochii deschişi la ziua în care va putea cânta pe instrumente noi: „Ne este greu cu sonoritatea pentru că instrumentele, fiind vechi, nu mai sună la fel. La concursuri mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu nişte instrumente bune şi cred că din acest motiv am greşit şi am fost depunctată. Mi-aş dori să avem nişte timpane care să nu fie uzate. Din păcate, catedra noastră are cele mai puţine instrumente şi cred că şi cele mai vechi. Noi ne străduim, ne place ceea ce studiem, dar am vrea nişte instrumente mai bune, mai noi“, spune eleva Ioana Ailenei.
CONCERT CARITABIL PENTRU INSTRUMENTE
Disperaţi şi dornici să aibă şi ei instrumente de calitate, elevii şi profesorul au organizat doi ani la rând concerte caritabile cu scopul de a cumpăra o marimbă. Prin efortul lor şi cu ajutorul donaţiilor primite de la oamenii cu suflet mare, au reuşit să strângă 3.000 de euro.
„Aceste spectacole pe care le-am organizat ne-au ajutat să fim cu un pas mai aproape de cumpărarea acestei marimbe, un instrument de care şcoala chiar avea maximă nevoie. O avem încă şi pe cea veche, studiem în paralel pe ele. Doar cu ajutorul acestor concerte am reuşit să o achiziţionăm şi cântăm pe ea de toţi banii“, glumeşte profesorul Iustin Rusu.
Elevii spun însă că acesta este doar primul pas şi că mai au multe nevoi. „Marimba mi-am dorit-o cel mai mult pentru că este extrem de necesară pentru dezvoltarea noastră ca muzicieni. Dar ne-ar mai trebui multe altele. Eu tot mai sper că vom avea şi noi toate instrumentele de care avem nevoie. Vrem şi un vibrafon nou. Este greu şi pentru noi să studiem pe instrumente vechi, ele nu mai sună cum trebuie, de multe ori doar intuim cam cum ar suna într-adevăr“, spune cu regret eleva Maria Ţigăeru.
Pianul de 80 de ani, cu ciocănele rupte
Percuţia nu este singura catedră deficitară de la Colegiul „Octav Băncilă“. Un alt instrument vechi se găseşte şi la Secţia de Pian a instituţiei. Ani întregi, elevii au studiat pe un pian cu o vechime de opt decenii. Nici nu puteau visa la unul nou, preţul ridicându-se la câteva zeci de mii de euro. În urmă cu doi ani, pentru că instrumentul era extrem de deteriorat, profesorul şi elevii au organizat un concert pentru strângere de fonduri, iar banii obţinuţi i-au folosit pentru recondiţionarea acestuia.
La recital a participat şi pianistul Bogdan Ota, care declara atunci cât de important este instrumentul în pregătirea unui muzician.
„Performanţa unui instrument muzical este comparabilă cu cea a unei maşini într-un raliu sau a unui motor într-o cursă importantă. Nu te poţi descurca aşa cum trebuie dacă nu ai un instrument pe măsură. Am mai spus-o şi o mai spun. Românii dau iama prin magazine pentru a cumpăra CD-uri cu muzică clasică, uitând că adevăratele talente se bat cu şobolanii pentru a pune stăpânire pe un pian, cum mi s-a întâmplat mie, în anii ’90, pe când eram la Conservator. Ar trebui să ne fie jenă, avem copii cu care ne putem mândri în toată lumea. De multe ori, ei nu sunt ajutaţi din rea voinţă“, a spus Bogdan Ota.
PIANUL DE 80 DE ANI A FOST RECONDIŢIONAT CU DONAŢII
În urma acestei acţiuni caritabile, au fost strânşi 2.500 de euro. Diferenţa până la 7.000 de euro, cât costa recondiţionarea pianului, a fost donată de Stelian Neamţu, cel care s-a ocupat şi de restaurareai nstrumentului. Întregul mecanism a fost înlocuit, pentru că acordurile ţineau prea puţin, iar clapele se apăsau prea uşor. Chiar şi înainte de recondiţionare, elevii se întorceau cu premii de la competiţii.
Alexandru Plăcintă este unul dintre elevii care studiază pianul, cu rezultate deosebite. Are sute de diplome de la concursuri, iar printre performanţele sale se numără şi clasarea chiar pe primul loc la categoria sa de vârstă în cadrul concursului internaţional de interpretare muzicală din Malta. Mai mult, la numai 11 ani, a câştigat trofeul „Jeunes Talents“ (tinere talente), la un concurs în Franţa. Povesteşte că pregătirea lui a fost extrem de greoaie înainte de recondiţionarea pianului.
„Înainte, pianul suna foarte stricat. Unele ciocănele erau rupte, nu se mai putea lucra nicio piesă pe el. Acum pianul este perfect, este impecabil, arată foarte bine şi sunetele corespund standardelor“, spune Alexandru Plăcintă.
Semnal de alarmă pentru Ministerul Educaţiei
„Tragem un semnal de alarmă către Ministerul Educaţiei deoarece se pare că nu există niciun interes în a se investi în artă şi în aceste instrumente din Colegiile de Artă din România, care aduc enorm de multe premii acestei ţări“, a spus Roxana Ota, profesor de pian la Colegiul de Artă „Octav Băncilă“. Spectacolele caritabile par a fi singura soluţie pentru achiziţionarea unor instrumente noi şi îmbunătăţirea celor existente, însă nu sunt suficiente. Conducerea liceului a cerut în nenumărate rânduri ajutor pentru strângere de fonduri, dar în zadar.
„Din păcate, cei care suferă sunt copiii. Prin eforturile noastre nu putem strânge toţi banii necesari. Ar fi nevoie de o sumă mare, pe care noi, ca liceu, nu o avem în buget. Facem demersuri la Ministerul Educaţiei, la autorităţile locale în fiecare an, dar din păcate situaţia nu se schimbă. Ştim cât de mare este nevoia de aceste instrumente, vorbim cu profesorii, dar nu avem ce să facem mai mult. Suntem mândri că elevii noştri reuşesc şi în aceste condiţii să facă performanţă“, a spus Dana Barnea, directorul Colegiului Naţional de Artă „Octav Băncilă“ Iaşi.
În total, pentru a dota numai Catedra de Percuţie a liceului cu instrumentele esenţiale ar fi nevoie de cel puţin 20.000 de euro.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
