Stiri din Iasi

Profesorul ieşean Octavian Baltag a adunat în 25 de ani peste 600 de aparate radio, majoritatea datând de la începutul secolului trecut, cu valori inestimabile.

Aparate de măsură, oscilocoape, generatoare de semnal, staţii de transmisie militare, radiouri de diferite culori şi dimensiuni, de la unele care cântăresc 30 de kilograme până la cele de buzunar, produse de sovietici, francezi, germani, ruşi, cehi, englezi, olandezi şi români, toate sunt adăpostite de profesorul Octavian Baltag în trei încăperi şi o terasă de 200 de metri pătraţi.

Membru în cadrul Asociaţiei Pro Radio Antic, profesorul de la Facultatea de Bioinginerie Medicală se poate lăuda că este cel mai bogat colecţionar din Moldova, având peste 600 de aparate aşezate temeinic pe rafturi. Ştie cu precizie locul şi povestea fiecăruia, de unde şi când l-a cumpărat sau cine i l-a făcut cadou, perioada în care se folosea, care este defect sau care încă are o acustică cu mult peste dispozitivele moderne. Primul aparat radio din colecţie l-a primit cadou în urmă cu 25 de ani.

„Prima piesă de muzeu este un aparat Matador, care are o lucrătură deosebită. Este realizat în anii '30-'40 de către firma olandeză Philips. Îl păstrez exact în starea în care l-am primit. Ştiu că a aparţinut unei familii din Paşcani, care l-a ţinut în pod. Mie mi l-a dăruit un prieten. Deosebit la el e că şasiul este din scândură, iar carcasa din bachelită. Este o combinaţie între vechi şi modern", explică profesorul Baltag.

Vezi imagini cu modelele de radiouri aflate în colecţia profesorului Baltag

Ascultă oldies but goldies la un radio de 30 de kilograme
Piesa cu greutate a colecţiei este un aparat rusesc care cântăreşte nu mai puţin de 30 de kilograme. Este realizat dintr-un lemn special, care-i conferă o acustică aparte. De aceea, profesorul îl ţine în prima încăpere din cele trei în care lucrează, pentru a-i fi la îndemână când vrea să-l pună în funcţiune şi să asculte muzică de calitate. „Transformatoarele şi difuzoarele sunt foarte grele, însă acustica este de o calitate deosebită. Pentru asta s-a folosit un lemn special, uscat, îmbătrânit. Este bun, îl mai pun uneori în funcţiune, depinde de starea pe care o am şi de timpul de care dispun", mărturiseşte colecţionarul.

„Vedetă" a colecţiei este şi o staţie radio pentru aplicaţii militare, cu dispozitiv Morse. „Aici este o staţie de transmisie radio de tanc, românească, foarte bună. Trebuie însă un echipament special pentru a putea fi folosită, inclusiv o mască de gaze. Avea şi un dispozitiv Morse. Este făcută de electroniştii români, are o performanţă extraordinară. S-a folosit cea mai nouă tehnologie din acea vreme", explică colecţionarul.

Aparatul nemţesc Trabant cu două feţe, dispozitivul sovietic din seria Meridian şi radioul american Ultramar cu două scale se numără printre cele cu care colecţionarul se mândreşte tuturor celor care-i calcă pragul. Chiar dacă ştie că este extrem de preţioasă, profesorul Octavian Baltag n-a pus niciodată accent pe valoarea financiară la care se ridică colecţia.
„Pentru un colecţionar chiar nu contează preţul. Toate piesele sunt de suflet pentru el. Nu vrea să facă o afacere din ceea ce colecţionează, niciodată nu vinde, numai schimbă", spune profesorul Baltag. Un document valoros deţinut de colecţionarul ieşean este şi un formular prin care se dădea voie deţinerea unui aparat radio.

„Primele radiouri au fost comercializate în 1920. În România, pentru a deţine un aparat trebuia să ţi se elibereze un certificat de bună purtare şi o recomandare de la preot, profesori sau de la locul de muncă. Eu am un facsimile pe care l-am cumpărat cu câţiva lei de la un băiat din talcioc care găsise acest document la gunoi", spune colecţionarul.

Vezi alte imagini cu radiourile de la începutul secolului trecut adunate la Iaşi

Gramofon, ceas şi maşină de scris, piese de muzeu
Pe lângă radiouri, profesorul Baltag are şi un număr impresionant de aparate de măsurare a frecvenţelor, tuburi electronice folosite în radiometrie şi catometre pentru măsurarea tensiunii catodice la tuburile electronice. „Printre obiectele rare se numără un dispozitiv care seamănă cu o lampă de iluminat, dar care mai are o funcţie: de un generator termoelectric. Este invenţia unui american care a fost preluată de ruşi. S-a produs în cantităţi industriale. Cred că sute de mii de bucăţi şi care se găsea în toate izbele ţăranului rus din Urali până în Siberia. S-a comercializat şi în România şi a alimentat primele aparate de radio cu baterii. A fost făcut din anii '30-'40 şi s-a produs până prin anii '50", povesteşte colecţionarul.

Atenţia este atrasă şi de alte obiecte care nu fac parte din colecţia de radiouri şi aparate de măsură. Primul este un telefon vechi cocoţat pe un dulap, iar atunci când deschizi capacul scrie pe etichetă: „Atenţie, duşmanul ascultă!". Şi ceasul de pe perete are o istorie impresionantă.

„Acest ceas a fost folosit pentru transmisia orei exacte pe reţeaua de Căi Ferate. Este un ceas de producţie sovietică, se transmitea semnalul orar la ceasul de pe direcţia unei zone regionale CFR. Are un sistem electromagnetic alimentat la baterii", mai spune profesorul. O piesă deosebită este şi maşina de scris de pe biroul la care lucrează fiul colecţionarului.

„Este o maşină de scris care avea tambur şi care prin deplasare longitudinală şi prin rotire bătea literele. Este precursorul unei maşini moderne de scris care s-a folosit în anii '80-'90. Se numea la acea vreme maşină de scris de mare viteză cu nucă. Este o piesă deosebită şi foarte rară", încheie profesorul Baltag.