Tunul „Grădiniţa“, uitat şapte ani în biroul anchetatorilor

Una dintre cele mai mari afaceri pe bani publici din capitala Moldovei, prin care s-au cheltuit nejustificat 350.000 de lei din bugetul Primăriei, a fost pasată inutil de la un organ de anchetă la altul. Printre cele 61 de persoane anchetate se numără şi Constantin Simirad, fost primar al oraşului, Lăcrămioara Vernica, fosta secretară a municipalităţii şi oameni de afaceri.

Controversatul dosar „Grădiniţa“, în care sunt implicate mai multe nume sonore din administraţia ieşeană, a fost tras pe linie moartă după şapte ani de la izbucnirea scandalului. Oamenii legii au demarat o anchetă după ce foştii şefi ai Primăriei Iaşi au aprobat alocarea a 350.000 de lei din bani publici pentru mobilier la suprapreţ destinat grădiniţelor, dar şi pentru lucrări de reabilitare a instituţiilor preşcolare. În dosar sunt implicaţi: Constantin Simirad, primarul de atunci al Iaşiului, în prezent şeful Consiliului Judeţean, Lăcrămioara Vernica, fosta secretară a Consiliului Local şi Tamara Cudelcu, fosta şefă a Direcţiei Economice a Primăriei.

De două ori la DNA

Pe lângă aceştia, anchetatorii au mai cercetat şi alte 58 de persoane, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, deturnare de fonduri, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual şi uz de fals. Dosarul jafului de 350.000 de lei a fost trimis de inspectorii Curţii de Conturi în anul 2003 la procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi. După puţin timp, aceştia din urmă au direcţionat cercetările colegilor de la Parchetul de pe lângă Tribunal. În aprilie 2003, „Grădiniţa“ a fost preluat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, care, şapte luni mai târziu, şi-a declinat competenţa către Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) datorită prejudiciului mare şi pentru a se face cercetări pentru infracţiunile de corupţie. De aici, dosarul a ajuns în 2005 la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, deoarece procurorii anticorupţie au considerat că este vorba despre un grup infracţional organizat.

Prejudiciu de peste 1 milion de euro

După ce a trecut pe la trei procurori, afacerea „Grădiniţa“ a fost trimisă din nou la DNA. „Dosarul a ajuns la noi a doua oară pe 26 octombrie 2007. Pe 19 noiembrie acelaşi an, dosarul a fost trimis la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi. Nu erau infracţiuni de corupţie şi nu erau de competenţa noastră“, a declarat Luminiţa Merişescu, purtătorul de cuvânt al DNA Iaşi. În mai puţin o lună, magistraţii au citit sute de pagini şi au dat neînceperea urmăririi penale pentru infracţiuni de corupţie. „Dosarul era de competenţa DNA pentru că era vorba despre infracţiuni de corupţie şi prejudiciul era de peste un milion de euro. Nu ştiu ce au avut în vedere procurorii DNA când au dispus neînceperea urmăririi penale, dar atât în sesizarea Curţii de Conturi, cât şi în urma probatoriului administrat existau indicii certe de vinovăţie a unor reprezentanţi ai Primăriei Iaşi“, a declarat Daniel Horodniceanu, unul dintre procurorii DIICOT, care s-a ocupat de caz.

De aproape doi ani, dosarul a rămas la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi. „Sunt cercetate mai multe persoane pentru abuz în serviciu, deturnare de fonduri, fals şi uz de fals. Cauza se află în lucru sub supravegherea unui nou procuror“, a declarat procurorul Carmina Pascal, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.

Au uitat de tunul de acum 7 ani

Persoanele care trebuiau să dea explicaţii procurorilor în legătură cu sumele astronomice pompate în grădiniţe au şi uitat de dosarul penal. Preşedintele Consiliului Judeţean, Constantin Simirad, care în 2001-2002 era primarul Iaşului, spune că procurorii au închis dosarul şi pentru el s-a dispus neînceperea urmării penale. „La mine s-a dat NUP. Nu este finalizat? Înseamnă că o să-l finalizeze. Pe mine nu m-au chemat la audieri. De unde să mă cheme, din Cuba?“, a spus Simirad. Cât despre vinovaţi, preşedintele CJ Iaşi spune că alte persoane au fost pionii principali.

Pe cercetaţi i-a lovit amnezia

„Păi cine a dat banii, cine a semnat, cine a făcut licitaţiile să răspundă. Eram primar, dar nu răspundeam direct de grădiniţe. Dădeam bani şi îşi cumpărau diverse lucruri. Ce credeţi că un primar poate să verifice toate grădiniţele cum cheltuie banii?“,  a spus Constantin Simirad.
Lăcrămioara Vernica, fosta secretară a Consiliului Local, în prezent pe aceeaşi funcţie la CJ, îşi aminteşte vag de dosar. „Nu am avut nicio implicare în dosarul Grădiniţa. Nu am fost chemată la audieri şi nu mi s-a adus la cunoştiinţă nicio rezoluţie a procurorului“, a spus Vernica. Tamara Cudelcu, fosta şefă a Direcţiei Economice din Primărie, afirmă şi ea că s-a finalizat dosarul. „S-a închis dosarul. Nu s-a început urmărirea penală pentru mine în acel dosar“, a spus Cudelcu.

Achiziţii la preţuri peste cele reale

Afacerea „Grădiniţa“ a început în 2001-2002, când mai multe societăţi apropiate funcţionarilor din Primăria Iaşi au reuşit să obţină contracte dubioase pentru renovarea unor unităţi de învăţământ preşcolar. În conturile „firmelor de apartament“, aşa cum au fost catalogate de anchetatori, au ajuns sume uriaşe de bani din bugetul municipalităţii. După un raport al inspectorilor Curţii de Conturi s-a constatat că prejudiciul în cauză a fost de peste 350.000 de lei. Controalele au scos la iveală că majoritatea preţurilor la lucrări şi dotări au fost umflate. Unele firme au livrat calorifere la preţul de 150 de lei bucata, faţă de 70 de lei valoarea reală de la acea vreme, un ventilator a costat 320 de lei, în loc de 94 de lei cât era preţul pieţei, iar un videoplayer a fost achiziţionat cu 546 lei, faţă de 299 lei preţul real.De asemenea, firmele care se înscriau la licitaţii şi care aveau obligaţia de a avea conturi în trezorerie pentrua se putea înscrie, nu îndeplineau nici macar această minimă condiţie.

Daniel Horodniceanu, unul din procurorii DIICOT care s-a ocupat de caz: "În sesizarea Curţii de Conturi şi în urma probatoriului existau indicii certe de vinovăţie a unor reprezentanţi ai conducerii de atunci a Primăriei Iaşi. Declinările de competenţă sunt, într-adevar, o plagă a legislaţiei penale române de ani de zile, cazul de faţă fiind cel mai bun exemplu de întârziere a anchetei penale. Nu există nici o legislaţie europeană care să stabilească criterii de competenţă după sumele reprezentând prejudiciu. Pe de alta parte, e ineficient si nedrept să obligi un procuror sa citescă - macar - o cauză întinsă pe 20 de volume de dosar şi 10.000 de file, care necesită în mod normal doar pentru citire 3-4 luni, iar după citire să constaţi că nu este de competenţa instituţiei pe care o reprezinţi.