Iaşi: Tudor Mătrescu: Trăieşte adolescenţa în ritmul roţilor de tren (PORTRET)
0
A postat pe internet peste 60 de clipuri cu trenuri şi cu gări, dar hobby-ul lui feroviar nu se reduce doar la atât. Trenuleţele electrice au fost punctul de pornire.
Îi plac trenurile de când se ştie. Poate pentru că părinţii săi lucrează la CFR, poate pentru că i-a vizitat de nenumărate ori la serviciu. Sau poate pentru că amintirile frumoase din călătoriile copilăriei au peroane, şine, locomotive. „Da, cred că de acolo mi se trage“, recunoaşte ieşeanul care, deşi abia a împlinit 16 ani, se poate lăuda cu o „experienţă feroviară“ cu greutate.
Acum trei ani avea să afle că interesul pentru obiecte în miniatură se poate extinde şi la varianta originală, cea în dimensiune naturală. „Am descoperit trenuleţele electrice şi de la ele s-a extins interesul la trenurile mari“.
Şi-a cumpărat o locomotivă, vagoane, şină, încă o locomotivă şi tot aşa... În paralel, a făcut „echipă“ cu alţi trainspotteri, după cum sunt numiţi pasionaţii, şi s-a apucat de filmat şi de fotografiat.
Se pare că noul hobby i-a adus destul de multe satisfacţii pentru că i s-a permis să ajungă în „bucătăria“ trenurilor, să discute cu experţii. „Mulţi privesc această pasiune ca pe o pierdere de timp. E ca orice hobby, îţi face pur şi simplu plăcere să le vezi, să le filmezi. Ca la cei pasionaţi de maşini“, spune Tudor.
A construit o machetă din cartele telefonice
În ceea ce priveşte depoul său personal are deja patru locomotive, aproximativ 20 de vagoane şi... „destulă şină“. Destulă pentru ce? „Mă străduiesc să strâng materiale pentru a-mi construi o dioramă. Sunt şi greu de găsit şi a fost greu să fac rost de spaţiu, să-mi conving părinţii să mute mobila“.
Poate suna ciudat, dar proiectul său va fi cu adevărat impresionant, cu atât mai mult cu cât puţini tineri investesc atâta energie în ceva. Diorama va fi copia fidelă a gării Ciprian Porumbescu din Suceava, la o scară mult mai mică: doi metri lungime, peste jumătate de metru lăţime. Cât despre clipurile cu trenuri care pleacă din gară, care vin, care traversează zone pitoreşti, peste 60, acestea i-au adus mulţi prieteni, toţi călători activi pe căile ferate. Şi se pare că satisfacţia lor nu e singurul avantaj. „Nu filmezi doar trenul, ci şi peisajul din jur, care de multe ori e foarte frumos. Aşa pot afla unii cum arată o anumită zonă. Inclusiv Iaşiul, care apare des în înregistrările mele“.
Dar la portofoliul lui Tudor se mai adaugă ceva: nu este doar cumpărător de trenuleţe electrice, ci şi constructor. Anul trecut şi-a testat abilităţile la un concurs de modelism feroviar, iar macheta sa, reprezentând o locomotivă de manevră LDM 12 Malaxa CFR, a fost premiată. Lipsit de resursele necesare, dar nu şi de imaginaţie, adolesecentul a folosit ca materie primă câteva cartele telefonice. Şi chiar a mers.
Profil
Născut. 18 august 1993, Iaşi.
Studii. Elev în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Miron Costin“.
Familie. Are un frate.
Întrebări şi răspunsuri
Care este farmecul trenurilor?
Aparent sunt neinteresante, dar după ce cunoşti oameni calificaţi, după ce vezi de aproape cum funcţionează, spre exemplu sala motoarelor, îţi dai seama că e fascinant.
Ieşenii pasionaţi de trenuri interacţionează, se întâlnesc?
Da, eu şi ceilalţi doi băieţi ne mai vedem în gară, filmăm, fotografiem. Dacă avem ocazia, ne şi urcăm într-un tren să facem şi o călătorie.
Dintre toate gările văzute, observate, care ţi-a plăcut cel mai mult?
De departe gara din Milano. E imensă şi are o arhitectură impresionantă. Seamănă cu cea din Budapesta.
Ce-i place
Să călătorească, să vadă locuri noi. „Să cunosc oameni necunoscuţi, iar dacă astea se pot întâmpla cu ajutorul trenului şi mai sunt şi munţi în zonă, e perfect“, mai spune Tudor Mătrescu.
Ce nu-i place
ll Să se trezească de dimineaţă şi, ca oricărui om fascinat de ce e nou, să i se repete aceleaşi lucruri mereu.
Se încarcă comentariile...
