Spre Rai cu bătrâni de închiriat

Mirela Cimpoi

Mai mulţi ieşeni au găsit soluţia să iasă din criză: se oferă să aibă grijă de bătrâni cu casă, dar fără moştenitori legali, până aceştia închid ochii, ca să facă rost de locuinţă.

„Creştină practicantă, întreţin bătrân/bătrână fără urmaşi, pentru locuinţă, cu contract vânzare-cumpărare", scrie o femeie de 45 de ani într-un anunţ dat la mica publicitate.

Femeia a povestit pentru „Adevărul de Seară" că se oferă să îngrijească vârtsnici pentru că nu are bani ca să-i cumpere fiicei sale, studentă, o locuinţă.

Nu vrea să ducă nici povara ratelor la bancă. „Îmi iau obligaţia să am grijă de bătrân ca de părinţii mei. Îl ţin ca-n Rai, dar aş vrea apoi apartamentul pentru fiica mea. Simt că astfel fac şi o faptă bună prin ajutorul pe care-l dau unei persoane în vârstă", încearcă să se justifice ieşeanca.

Unii o condamnă pentru gestul său, alţii o susţin pentru simplul fapt că iese din tiparul românului de rând. Care s-a obişnuit să cerşească ajutor de la Cel de Sus ori de la stat şi să caute vinovaţi pentru neajunsurile personale, în loc să-şi ia viaţa în mâini.

„Nu ştiu", „Nu pot", „O duc din ce în ce mai rău" sunt doar câteva dintre expresiile care ne caracterizează ca popor. Ne-am obişnuit să ne plângem şi să invocăm Divinitatea. Uităm că ne-a lăsat liberul arbitru, ca să alegem cum şi încotro vrem s-o apucăm. Şi, foarte important, să ne asumăm decizia luată.

Ne-am obişnuit să ne plângem
şi să invocăm Divinitatea