Secretele vinului din inima dealului Cetăţuia din Iaşi

De câteva sute de ani, pe dealul unde Duca Vodă a început pe la 1669 ridicarea Mănăstirii Cetăţuia, călugării împletesc munca la vie cu rugăciunile.

Pe dealul Cetăţuii ajungi pe un drum şerpuit, străjuit în dreapta de o pădurice. Aproape de culme, se deschide înaintea ochilor o altă lume, cu parfum franţuzesc. În spatele gardului viu care depăşeşte cu mult înălţimea unui om voinic, se întind cele şapte hectare de vie, cultivate cu soiuri de viţă nobilă. 

„Cele şapte hectare de vie sunt amenajate în jurul mănăstirii. Este viţă nobilă, cu struguri albi şi roşii, soiuri de Pinoit, Chardonne, Cabernet şi Merlot. Via este toată nouă, iar butaşii cei mai vechi au zece ani“, explică protosinghelul Arsenie Hanganu, egumenul mănăstirii Cetăţuia. Podgoria are aerul unei provincii franţuzeşti, desenată parcă de mâna unui pictor. „Pentru noi este foarte important şi felul în care arată. Toate lucrările se fac în regie proprie, iar celor de  la mănăstire le place să pună suflet în tot ceea ce fac. Când faci un lucru din toată inima vrei să arate şi bine“, spune faţa bisericească.

Tradiţie şi modernism
Pentru ca licoarea care ajunge în cele din urmă în butoaiele de stejar să ungă sufletul celui care o bea, pregătirea terenului este foarte importantă. „De ceva timp am început să arăm un rând de vie iar pe altul să lăsăm iarbă. Pe cel arat punem gunoi de grajd“, dezvăluie egumenul.

Tehnicile moderne au ajuns însă şi la porţile mănăstirii. Majoritatea lucrărilor de întreţinere a viei sunt mecanizate pentru că altfel, spune Arsenie Hanganu, nu ar reuşi să o îngrijească cum se cuvine. Mai nou, preoţii leagă lăstarele cu un dispozitiv asemănător cu un capsator de hârtie. „Astfel am reuşit cu numai doi oameni să legăm întreaga vie. Mai avem un tractoraş cu care stropim şi unul dotat cu un dispozitiv făcut aici, în mănăstire, cu care se taie iarba şi se afânează pământul“, mai spune egumenul.  

Cramele din burta dealului
În toamnă, după 15 septembrie, începe culesul, mai întâi al strugurilor albi, apoi al celor roşii. În apropierea zidului mănăstirii se amenajează un loc unde strugurii sunt zdrobiţi şi tescuiţi. După care, licoarea parfumată ajunge în butoaiele de stejar amplasate într-o încăpere de sub clădirea sălii gotice din curtea lăcaşului.

Tot sub acest edificiu sunt şi vestitele crame ale mănăstirii. O dată deschise porţile, din burta lor răzbate spre lumină un aer răcoros. „Aici este o temperatură constantă, naturală, de 12-14 grade“, explică Arsenie Hanganu.  Pentru a ajunge la butoaiele în care se ţine vinul se coboară vreo cinci metri.

De-a lungul pereţilor din piatră odihnesc zeci de butoaie de diferite dimensiuni. Cel mai mare are în jur de 5.000 de litri, ferecat cu zece cercuri de fier. Pentru curăţarea lui, părintele spune că se apelează de regulă la ajutorul unui băieţel care să poată pătrunde în el printr-un orificiu de doar câteva palme.

Într-una dintre săli, călugării au amenjat o „Masă a tăcerii“, acoperită cu o catifea roşie. Aici, vizitatorii mănăstirii îşi pot trage o clipă sufletul şi degusta în acelaşi timp vinurile. „La începutul culesului şi atunci când se trage vinul se fac rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu, iar în cursul anului ne rugăm să fim feriţi de calamităţi“, mai spune egumenul Arsenie Hanganu.

Colecţie de obiecte bisericeşti
Zidurile încărcate de istorie ale mănăstirii adăpostesc şi un muzeu aparte cu obiecte bisericeşti, cărţi, icoane, vase şi veşminte preoţeşti. Acestea sunt expuse în cinci dintre sălile casei domneşti. Una dintre cele mai importante piese din muzeu este o Evanghelie în limba greacă, îmbrăcată în argint, tipărită la Veneţia, în 1737. Vizitatorii mai pot vedea şi un veşmânt diaconesc, datat în 1669. Pe fondul de catifea roşie sunt brodaţi cu fir de aur şi argint îngeri, Maica Domnului şi motive florale. Intrarea în muzeu este străjuită de un tablou foarte vechi, ce înfăţişează un călugăr. Imaginea acestuia este foarte greu de distins cu ochiul liber, tabloul fiind foarte întunecat. În schimb, se poate vedea clar cu ajutorul apartului de fotografiat cu bliţ. Picturile din biserica mănăstirii sunt, de asemenea, de o frumuseţe aparte, executate în frescă în 1672. În pridvorul bisericii, credincioşii pot vedea câteva scene din Vechiul Testament, iar în pronaos este zugrăvit tabloul votiv cu întreaga familie a lui Gheorghe Duca. Tot în pronaos sunt înfăţişate mai multe scene de martiraje, iar în naos scene cu pilde ale Mântuitorului. 

Turişti atraşi în lăcaşurile de cult cu povestea licorilor din struguri

Vinul mănăstiresc se pare că a câştigat teren în faţa celorlate licori tocmai pentru că sunt însoţite de poveşti. „L-aş numi efectul Placebo, dar la un vin, dacă nu ai o poveste îşi pierde mult din farmec şi gust. La un vin trebuie neapărat servită şi povestea, iar călugării au ştiut să o spună şi astfel să-şi facă vinul special. Acest lucru este foarte important este făcut de marele crame din lume“, a precizat Felicia Ghimpu, specialist în turismul oenologic.

Potrivit acesteia, mai nou, în cazul vinurilor albe, este la modă prospeţimea şi, din acest motiv, butoaiele din stejar sunt înlocuite treptat de producătorii de vinuri cu vase din inox. Un alt produs mănăstiresc, care stârneşte interesul mirenilor este ţuica cu schinduc, o rădăcină cu proprietăţi terapeutice, culeasă din zona montană. Băutura nu este însă, deocamdată, disponibilă publicului larg, fiind folosită în mănăstiri doar pentru protocol. În schimb, vizitatorii pot lua ca amintire o sticlă cu vin.