Iaşi: PORTRET: Nichita Danilov, Scriitorul ajuns la proba de maturitate

Iaşi: PORTRET: Nichita Danilov, Scriitorul ajuns la proba de maturitate

A scris peste 20 de cărţi, a apărut în numeroase antologii din ţară şi străinătate. Poetul nu crede însă în succes, ci doar în valoarea unui autor.

A început să scrie literatură în anii terminali de liceu, şi atunci pe ascuns. Faptul că a urmat un profil real şi la liceu şi la facultate este pus pe seama lipsei de orientare, dar nu consideră acest fapt un rău, ci dimpotrivă o modalitate de a deveni mai riguros în scris. S-a auto-descoperit, dar în fond,  „literatura e o lecţie de viaţă, un datum”, spune scriitorul.

Nichita Danilov a lucrat după facultate ca economist, a fost apoi corector, profesor, muzeograf, editor, redactor la „Convorbiri literare”, redactor-şef la „Kitej-Grad”, şef al departamentului de cultură la „Monitorul de Iaşi”, director al Teatrului „Luceafărul”, secretar literar al Teatrului Naţional din Iaşi, iar acum este director al Casei de Cultură „Mihai Ursachi”. Între 1998 şi 2000 a fost şi ataşat diplomatic pentru problemele de presă la Ambasada România din Republica Moldova.

Poetul a debutat în 1978, în „Dialog”. De-a lungul timpului, a apărut în antologii de texte literare, în ţară şi în străinătate, iar poeziile sale au fost traduse în SUA, Anglia, Franţa, Spania, Ungaria, Letonia, Slovacia, Estonia, Cehia etc. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al PEN Club European. Opera sa cuprinde peste 20 de titluri, de poezie, roman şi proză scurtă. A obţinut mai multe distincţii, de la premiile unor reviste, la Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Nichita Danilov nu se alătură autorilor care au nevoie de linişte şi singurătate pentru  creaţie.

Scrie în orice condiţii

Scrisul presupune o anumită însingurare, nu neapărat voită. „Eu scriu în orice condiţii. Când erau copiii mici mă concentram şi cu ei pe umăr”, spune scriitorul. Nu crede că ar putea sta retras, rupt de familie şi de mediul în care trăieşte pentru a scrie.
Uneori un simplu cuvânt îl ajută să dea o altă întorsătură ideilor ce urmează să fie puse pe hârtie. „Am nevoie, dacă nu de un cuvânt, măcar de o privire, şi tot e ceva decât nimic”, adaugă poetul. „Momentele de reculegere le poţi obţine oricând, căci lumea adevărată e în tine, nu în spaţiul în care te retragi. În fond, în orice refugiu duci cu tine frustrările, problemele, bucuriile”, mai spune Danilov. După mai multe volume de poezie, în anii din urmă a trecut un examen al maturităţii şi a publicat câteva volume de proză.
„Romanul a venit mai târziu, un lucru normal. Când eşti tânăr mai mult intuieşti, dar ai nevoie de experienţă ca să poţi contura o lume. Şi e un sentiment teribil să o construieşti, e o adevărată aventură a spiritului”, spune romancierul.
Dacă poezia cere inspiraţie, proza pretinde un program. „Romanul vine şi el spre tine, dobândeşte după conturare o logică a lui, care te ajută să-l scrii”, explică scriitorul. Pe de altă parte, cele două nu pot fi total despărţite. Sunt imagini şi idei care trec cu succes de la poezie în proză şi invers, iar acest lucru este benefic scriitorului.

Profil
Născut: 7 aprilie 1952, Muşeniţa Climăuţi, Suceava.
Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi.
Familie: Căsătorit, are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
Resimţiţi distanţa între generaţiile de literaţi?
Barierele de vârstă sunt greu de depăşit. Însă mesajul poetic s-a schimbat foarte puţin. Indiferent de vârstă, un poet bun transfigurează în fond aceeaşi realitate. Din acest punct de vedere există continuitate în literatură şi asta îmi creează un sentiment benefic.
La ce lucraţi acum?
Este în pregătire pentru publicare, la Polirom, romanul „Ambasadorul invizibil”. Mai am o carte de povestiri-nuvele aproape gata, care cel mai probabil se va chema „Simfonia mută”. De asemenea, continui cu un nou volum de portrete literare şi am plănuit deja un alt roman, pe care îl voi scrie la anul.

Ce-i place
Nichita Danilov este îndrăgostit de apă şi de răsăritul soarelui, pe care-l aşteaptă în fiecare dimineaţă pe plajă, când se află la mare. Nu mai puţin iubeşte înserarea, privită din balcon sau contemplată de pe una dintre colinele Iaşiului.

Ce nu-i place
Scriitorului nu-i plac palavragiii, oamenii care „trag sfori” şi care nu se ţin de cuvânt. „Lucrurile acestea nu ţin de o adevărată competiţie literară”, crede Nichita Danilov, care este mândru că în timp a devenit detaşat „de uneltiri”.