Iaşi: Corneliu Miron a adus României aurul la Quan-Ki-Do(PORTRET)

Maestru emerit al sportului, căpitanul naţionalei a urcat la fiecare competiţie pe o treaptă a podiumului. Luna trecută a ajuns locul I în Europa.

Practică artele marţiale de aproape 20 de ani. „De pe 1 mai 1990, mai exact. În gimnaziu jucasem fotbal, dar pentru a promova trebuia ca părinţii să aibă un anumit statut. Nu uit ziua în care am văzut afişul Clubului Phong“, povesteşte Corneliu Miron. S-a înscris la Vaslui. De atunci şi până în prezent, în fiecare luni, miercuri şi vineri, de la ora 20.00 la 22.00, programul i-a rămas neschimbat: exersează tehnici Qwan-Ki-Do. Pregătirea se intensifică înainte de competiţii, când antrenamentele ocupă şi weekend-urile. În 1999, a renunţat la Phong în favoarea Long Ho Paşcani, filiala Iaşi.

Un palmares impresionant

La prima participare la Campionatul Naţional de Qwan-Ki-Do, în 1993, a primit medalia de argint. Corneliu Miron şi-a confirmat anual statutul de sportiv cu un loc „rezervat“ pe podiumul competiţiilor interne. „În toată cariera, am luat numai două locuri III, trei-patru medalii de argint şi restul de aur, nu mai ştiu câte“, spune vasluianul, stabilit la Iaşi din 1995.

În 1996, a trecut la nivel european. Căpitan al echipei naţionale, a adus României locul II. Doi ani mai târziu a luat locul III la Campionatul Mondial de pe Coasta de Fildeş. Rezultatele s-au îmbunătăţit de la o ediţie la alta. O dată la doi ani, Corneliu şi colegii au ataşat tricolorului, alternativ, trofee europene şi mondiale. „Nu a fost niciun campionat fără medalie. În 2005, eu şi echipa am adus României prima medalie de aur. A fost extraordinar“, mai spune sportivul. Acum are centura neagră 3 dang la Quan-Ki-Do. 

În Campionatul Mondial a urcat progresiv, de pe III pe I. Nici Clubul Long Ho Paşcani, pe care îl reprezintă  în Europa, nu a coborât ştacheta: aur sau argint la campionatele dintre cluburi. Corneliu Miron este sportiv, antrenor şi arbitru internaţional. Rezultatele care i-au adus titlul de maestru emerit al sportului în 2004 sugerează că artele marţiale au fost singura sa ocupaţie. Nu. A absolvit două facultăţi, Sport la „Cuza“ şi Medicină la „Gr. T. Popa“, pe care le-a completat cu patru masterate. A lucrat din primul an de facultate în diverse domenii şi s-a dovedit a fi cel dintâi, cum îi stă şi bine unui sportiv obişnuit cu performanţa. În asigurări de viaţă şi pensii private ieşeanul a fost remarcat drept cel mai bun consultant al regiunii şi al doilea din ţară, încă din 2002. Acestea sunt titlurile noi, într-un domeniu la fel de competitiv, dar mult mai avantajos decât sportul, în care a transformat medaliile de aur într-un obicei naţional.

Profil

Născut: 13 octombrie 1974.

Studii: A absolvit patru masterate, ultimul în Finanţe - Asigurări, FEAA, Universitatea „Al. I. Cuza“, Iaşi.

Familie: Căsătorit, are un fiu de trei ani.

Întrebări şi răspunsuri

 Au pensiile private vreo legătură cu artele marţiale?
Bineînţeles, Qwan-Ki-Do-ul este un sport doar când implică o competiţie. Îţi influenţează modul de viaţă, de a găsi soluţii, de a reacţiona la înfrângeri, te disciplinează. 

După vârsta maximă de participare la competiţii veţi renunţa la Qwan-Ki-Do?
În niciun caz. Vreau să devin antrenor. Qwan-Ki-Do-ul poate fi practicat şi la 80 de ani.

Ce calităţi fac diferenţa între sportivi la concursuri?
Multă muncă, puţin talent, care este esenţial în competiţii, nu la practicarea sportului. Competiţia nu reprezintă esenţa artelor marţiale, este doar o joacă, un mijloc de a arăta altora ce ai învăţat.

Ce-i place
Corneliu Miron este un iubitor de animale, chiar are un bichon maltez acasă, şi un turist entuziast. „Mi-e mai uşor să zic ce n-am vizitat. Am văzut 90% din România şi o mare parte din Europa. În afara continentului, am fost doar în Africa, pe Coasta de Fildeş“, spune sportivul.

Ce nu-i place
Delăsarea, neimplicarea, prostia, scuzele găsite pentru nereuşite. „Cel mai adesea, sunt apropiate de minciună, iar performanţa nu se face astfel“, explică Corneliu.