Iaşi: Smaranda Sava: Profesor de origami la doar 16 ani

Adolescenta, fascinată de cultura japoneză şi de hârtia colorată, predă arta plierii hârtiei de aproape un an la Asociaţia Himawari din Iaşi.

CITEŞTE ŞI:

• Curs de origami, în aer liber / FOTOGALERIE

Smaranda are o slăbiciune pentru tot ce este japonez, autentic, fie că este vorba despre limbă, vestimentaţie sau arte. În decembrie 2007 s-a înscris la Asociaţia Româno-Japoneză Himawari fără a se gândi că după participarea la cursurile de limbă va ajunge chiar ea să predea o artă.

Era în clasa a IX-a, iar şcoala şi asociaţia nu erau singurele sale ocupaţii, se adăugau chitara şi dezbaterile, aşa că timpul liber era de fapt un timp cât se poate de plin. După fiecare curs de japoneză, profesorul prezenta un nou obiect de origami. „Chiar nu mă descurcam foarte bine la început. Nu prea înţelegeam cum se lucrează. Apoi m-am uitat pe internet şi, când am căutat «origami», mi s-a deschis un nou univers“. Şi a reuşit.

Mai întâi a fost cursant, apoi voluntar şi, din toamna anului trecut i s-a propus un nou statut, cel de profesor. Sempai, în japoneză. De atunci, în fiecare vineri, de la 15.30 la 17.00, eleva de la Naţional se transformă în profesor de origami în faţa unor cursanţi chiar cu 12 ani mai în vârstă. „A fost o singură fată de 14 ani, în rest aveau de la 22 la 28 de ani. Dar erau în regulă, deci nu au apărut probleme“.

Minunile hârtiei colorate

Smaranda-profesorul a lucrat mult la propriile sale abilităţi. A căutat modele, a făcut încercări, a descoperit legături cu alte domenii, precum matematica sau arhitectura. La şcoală, în timpul orelor, atenţia i se furişa sub bancă, acolo unde hârtia colorată prindea noi şi noi forme. „Îmi plac culorile, fie şi tari, şi am descoperit că pe hârtie arată mult mai bine decât pe haine. Combinaţii cu adevărat reuşite în origami arată de-a dreptul ieftine în altă parte“.

Acasă este înconjurată tot de hârtie colorată, de care este atât de ataşată încât nu aruncă nimic. Ceea ce rămâne după două-trei ore de muncă se depozitează în boluri pentru că „arată grozav de bine“. Satisfacţiile nu au întârziat să apară: nu de puţine ori s-a întâmplat ca o kusudama, origami modular, care aduce a „balon“ de hârtie cu modele dintre cele mai diverse, să salveze situaţia. Odată a dăruit una unui copil care plângea şi, spre surprinderea părinţilor disperaţi, creaţia Smarandei l-a înveselit pe cel mic.

Mai toţi prietenii se pot lăuda că au acasă măcar o kusudama, primită la aniversare. „Pe lângă cadou, îmi place să adaug ceva chiar făcut de mine, absolut personalizat“. Dar nu are mereu nevoie de evenimente speciale pentru a le da mai departe. Se întâmplă să ajungă şi la necunoscuţi, pe care adolescenta îi intuieşte că au nevoie de un zâmbet. Reacţiile seamănă: „Ce frumos este!“.

Atunci când oferi origami nu ai cum să greşeşti, culoarea şi mai ales, forma, cuceresc de fiecare dată. Confirmarea a primit-o la Festivalul Tanamata, desfăşurat la începutul acestei luni, când vânzările creaţiilor sale, şi ale colegilor din asociaţie, le-au depăşit aşteptările.

Întrebări şi răspunsuri

Ce satisfacţii ţi-a adus experienţa origami?
S. S.: Am reuşit să fac mulţi oameni să zâmbească atunci când au văzut obiecte create de mine. La Festivalul Tanamata a venit o bătrână care mi-a zis zâmbind că anul trecut o fată a învăţat-o cum să facă un dragon şi că a venit să înveţe altceva. Eu eram fata aceea şi faptul că şi-a amintit şi a revenit mi-a dat un sentiment foarte plăcut.  

Cum arată camera unui specialist în arta plierii hârtiei?
S. S.: Aproape că n-ar trebui să vorbesc despre asta. Am hârtie colorată peste tot, din nefericire pentru mama. De aceea, nici nu-mi pot face temele la birou, e plin de bucăţi de hârtie.

Ce-i place
Smaranda este mare amatoare de cercuri, spirale, sfere, fapt vizibil în orice kusudama pe care o construieşte. Este „mândra posesoare a unui papagal“ de care este foarte ataşată.

Ce nu-i place
Primul lucru la care se gândeşte este ipocrizia de care se tot izbeşte, în ciuda vârstei. Pe lista neagră se adaugă gropile din asfalt, furtunile şi ciocolata caldă servită rece. „Mă enervează şi oamenii care spun că ei n-ar putea face origami. De fapt, refuză să încerce şi pierd foarte mult“.

Profil

Născută
19 mai 1992, Iaşi
Educaţie
elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional Iaşi
Experienţă
predă origami de aproape un an 
Familie
este singură la părinţi