Portret / Radu Andriescu: Are poezii traduse în chineză şi estonă

Radu Andriescu

Ieşeanul, lector la Universitatea „Al. I. Cuza“, a publicat mai multe volume de poezii şi eseuri, dar a tradus în engleză şi a antologat şi alţi poeţi români contemporani.

Poetul Radu Andriescu a avut şansa să se nască într-o familie de universitari, aşadar şi într-o casă plină de cărţi. Tatăl, cunoscutul profesor Al. Andriescu, a fost toată viaţa îndrăgostit de biblioteca sa şi s-a străduit mereu să o îmbogăţească.

Atunci când Al. Andriescu a fost solicitat să predea româna la universitatea din Dijon (Franţa), l-a luat cu el şi pe Radu. La întoarcere, după ce a terminat clasa întâi, a trebuit să o reia aici, din cauza ortografiei franceze pe care o folosea şi pentru că nu stăpânea suficiente cunoştinţe de istorie a patriei. Franceza i-a permis să citească scriitori interzişi la noi. În liceu, era mai familiarizat cu Soljeniţîn decât cu unii dintre autorii traduşi în română.

„Tot în Franţa am compus, sau, mai bine spus, am povestit şi prima mea poezie. Mama a pus-o pe hârtie. Am recitit-o peste ani şi mi-am zis că nu e chiar rea. Acum nu cred că o mai am“, îşi aminteşte poetul. La începutului anilor ’70 a povestit şi istoria sângeroasă a „Războiului dintre trandafiri şi margarete“. Asta în timp ce juca badminton cu tatăl său, în curtea gazdei lor franceze. Seara, în faţa unui microfon, povestea a refuzat să se mai închege.

Tradus în mai multe limbi

Radu Andriescu a debutat publicistic în 1987, într-un volum colectiv care cuprindea cinci autori. „Secţiunea mea era cea mai atipică, fiind un poem în proză de 23 de pagini, pe care editoarea m-a rugat să-l împart pe fragmente pentru a-l publica deoarece era prea lung“, adaugă universitarul.

După absolvirea facultăţii, a predat aproape patru ani, până în decembrie ’89, la o şcoală generală din Paşcani. Mult timp după acea perioadă de navetă a fost „alergic la învăţământ“. A preferat să lucreze în presa culturală, ca redactor la „Convorbiri literare“. În 1992 însă a devenit membru al Catedrei de Engleză a Facultăţii de Litere din Iaşi.

O generaţie fără amploare

Primul volum personal, „Oglinda la zid“, a apărut după 1989. A fost şi prima colaborare cu artistul Daniel Ursachi, împreună cu care a scos apoi toate cărţile sale individuale, inclusiv „The Catalan Within“, un volum apărut în SUA cu câţiva ani în urmă. A publicat şase cărţi în limba română şi două în engleză.

De asemenea, a publicat un volum de eseuri despre poezia română actuală. Poemele sale au fost traduse în germană, franceză, chineză, croată şi estonă.

Poetul ieşean a tradus el însuşi în engleză literatură română contemporană. „Un proiect la care am ţinut foarte mult a fost «Memory Glyphs», apărut în 2009 la o editură americană. E un volum care include poeme în proză scrise de mine, de Cristian Popescu şi de Iustin Panţa. M-am bucurat enorm să pot populariza doi congeneri care au avut o viaţă mai scurtă decât a mea. În plus e vorba de poezie în proză, un gen care m-a fascinat încă din studenţie“, completează Andriescu.

Despre generaţia de poeţi a anilor ’90, căreia îi aparţine, poetul spune că a fost fragmentată de împrejurări. „Sentimentul apartenenţei la un grup era mult mai mic decât a fost la optzecişti sau este la douămiişti. Grupurile aveau pe vremea mea un caracter mai mult regional. Erau Club 8, la Iaşi, sau grupul de poeţi de la Braşov“, încheie Radu Andriescu.

________________-

profil
născut. 9 iunie 1962, Iaşi.
studii. Doctor în Filologie al Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.
familie. Căsătorit, are doi copii.

întrebări şi răspunsuri
La ce lucraţi acum?
La un volum de poezie în care vor fi atât texte noi, cât şi din volumele anterioare. Cartea va fi ilustrată de un student care îşi dă licenţa în fotografie, Bogdan Panţîr. De fapt, va fi lucrarea sa de licenţă. În plus, tocmai am luat de la poştă o antologie de poezie română recentă (în care sunt incluşi 12 poeţi, născuţi între 1960 şi 1980), în limba croată, editată de mine şi de poetul Miroslav Kirin.

Mai ţineţi vreo rubrică la reviste?
Nu. Acum, cu subtitrările de film, orele de curs şi babysitting-ul, nu mai am timp decât pentru câte o poezie, nu mai pot ţine rubrici.

ce-i place
Lui Radu Andriescu îi plac cărţile bine gândite, ca obiect. Ascultă muzică Indie-rock din ultimii ani. Marnie Stern, Portugal the man, Of Montreal. I-ar plăcea să meargă în locuri mai puţin umblate, dar se teme de malarie. Cel mai mult îi place să se joace cu fetiţa lui care, deşi are numai doi ani, nu duce lipsă de umor.

ce nu-i place
Andriescu are o veche fobie la oglinzi. Se pare totuşi că aceasta s-a mai atenuat în timp. Nu-i plac câinii foarte mici pentru că sunt imprevizibili. Îl deranjează faptul că la noi o carte de poezie nu poate fi o lucrare de doctorat, aşa cum se întâmplă în SUA. Nu suportă canonizările, mai ales cele premature.