Portret / Liliana Mavriş-Vîrlan: „Învăţ din fiecare rol şi de la cei din jurul meu“

Liliana Mavriş-Vîrlan

De când a terminat liceul urcă pe scena Teatrului pentru Copii şi Tineret „Luceafărul“, unde a interpretat sute de roluri.

Lilianei Mavriş îi strălucesc ochii când vorbeşte despre ceea ce face de la vârsta majoratului: teatru. Când explică diferenţa între aplauzele micuţilor care păşesc pentru prima oară într-o sală de teatru şi ale celor care deja fac poze cu telefonul mobil la spectacol ai impresia că eşti acolo: pe scenă, alături de ea. Liliana Mavriş nu şi-a dorit niciodată să facă altceva decât teatru. „La 16 ani mi-am dat seama că asta m-ar face foarte fericită“, îşi aminteşte actriţa.

După liceu, şi-a anunţat părinţii că va da la Teatru, iar dacă se vor opune va fugi de acasă numai să-şi împlinească visul. „Mama m-a lăsat să dau probele de la Institut, dar am căzut. Când m-am întors în Iaşi, am aflat de un concurs de figuraţie la teatru“, explică Liliana Mavriş. În iulie 1986 a întâlnit-o la proba de admitere pe Natalia Dănăilă, directorul de atunci al Teatrului de Copii şi Tineret, care a crezut în ea.

„Nu ştiu cum am spus eu atunci poeziile alea şi ce a atras-o la mine, că eram destul de mărunţică şi de ştearsă“, îşi aminteşte actriţa. În acel moment s-a deschis pentru Liliana Mavriş lumea păpuşilor şi a teatrului pentru copii şi tineret.

Sute de roluri care au mişcat publicul

De 23 de ani, artistul păpuşar a urcat pe scene din ţară şi din străinătate interpretând sute de roluri. „Nu ţin socoteala rolurilor. Aştept cu înfrigurare noile distribuţii. Mi le-au numărat alţii şi mi-au zis că am peste 300 de roluri. Nu am ajuns să-mi strâng săculeţul cu roluri“, spune zâmbind Liliana Mavriş.

Actriţa susţine că încă de la intrarea în teatru a interpretat personaje diferite, dar la fel de importante. „Am foarte multe roluri principale. Unul din cele mai dragi este Turandot, din povestea lui Carlo Gozzi, pe care l-am jucat vreo zece ani“, afirmă actriţa.

Cel mai mult îi plac spectacolele dedicate micuţilor şi este fascinată şi acum de uimirea din ochii acestora când vin la teatru.

„În sala mică de la teatru te adresezi altfel copiilor, iar aplauzele nu sunt puternice, ci sunt ca nişte clopoţei. Au momente în care se uită vrăjiţi şi cu ochişorii atât de mari. Noi căpătăm pentru ei rolul de magicieni“, explică Liliana Mavriş. A fost plecată cu spectacolele pentru copii în Italia, Franţa, Cehia, dar şi Ucraina. „Peste tot, copiii sunt la fel şi reacţionează în acelaşi mod“, spune actriţa.

Liliana Mavriş consideră că are de învăţat tot timpul de la cei din jur. „Şi la vârsta asta mai învăţ, la fiecare stil de păpuşă şi la fiecare rol mai descopăr câte ceva. Trebuie să fii deschis pentru a învăţa. Trebuie să arunci acele elemente care se depun, unele lucruri din tehnica ta actoricească care uneori strică“, susţine Liliana Mavriş.  Actriţa a jucat în piese atât pentru copii, cât şi pentru tineret.

Timpul din afara teatrului şi-l dedică pregătirii tinerilor pe care îi iniţiază în arta dramatică la Casa de Cultură a Municipiului „Mihai Ursachi“.

__________________

profil
născută. 14 ianuarie 1968, Iaşi.
studii. Facultatea de Teatru, Iaşi - Arta actorului mânuitor de păpuşi.
familie. Căsătorită, are o fată de 16 ani.

întrebări şi răspunsuri
Există vreo diferenţă între teatrul pentru copii interpretat la „Luceafărul“ şi cel din alte instituţii?
Pe noi ne schimbă foarte mult publicul. Copiii sunt neastâmpăraţi şi atunci trebuie să vorbeşti mai tare, să plusezi. În timp, asta se depune, se adună la bagajul de tehnici teatrale.
Cât munciţi la pregătirea unui rol?
Diferă de la un spectacol la altul. Este mult mai greu să faci un spectacol de păpuşi pentru că trebuie să dai viaţă la bucăţica aceea de lemn sau pânză. La păpuşi poate dura şi şase luni pentru a pregăti un rol. La „Luceafărul“ sunt spectacole care se joacă de 20 de ani.

ce-i place
Îi plac oamenii răbdători „Îmi place bunătatea, sub orice formă. În fiecare an îmi doresc să fiu mai bună şi mai darnică“, explică Liliana Mavriş. Îi place un proverb irlandez „Aruncă ce-i plin, umple ce-i gol şi scarpină-te unde te mănâncă“.


ce nu-i place
Nu suportă nesimţirea şi mojicia. „Sunt foarte mândră de ţara mea, dar m-a frapat, după ce m-am întors din afară, nesimţirea şi mitocănia care sunt mult prea vizibile la noi. Cred că, din păcate, nu evoluăm“, spune actriţa.