Portret/ Diana Balaban, suportera pasionată de fotografie

De şase ani, tânăra este prezentă la toate meciurile echipei favorite. Cântă, bate tobele în galerie şi face fotografii.

Diana îşi explică pasiunea ca pe o moştenire de familie. „Bunicul este «suporter până la moarte», drept dovada, la cei  70 de ani ai săi nu ratează niciun meci“. Prima dată, tânăra a fost pe stadion la 16 ani. „Ţinând cont că în Vaslui alt mod de destindere nu este, am mers la stadion cu fratele meu. Eram în liga a 2-a şi meciurile se disputau la ora 11.00. Ştiam doar că trebuie să ţin cu cei îmbrăcaţi în galben-verde. Am mers unde era galeria, să cânt şi să intru-n atmosfera de pe stadion“, adaugă Diana.

Viaţa de pe stadion

Galeria era formată din mai multe grupuri: Excentric, Dorobanţii, Furieux, Brigada supremă, fiecare intra unde dorea şi era acceptat. „Se spune că atunci când i se fura bannerul unui grup de către o altă galerie din ţară, acel grup avea obligaţia să se desfiinţeze. Te primesc în grup dacă văd că vii la fiecare meci şi cânţi, asta e cel mai important. De  asemenea, nu trebuie să ai alte preferinţe în materie de fotbal, trebuie să ai o iubire unică, FC Vaslui. Este uşor de depistat cine tine cu unul din  «granzii » Capitalei“, mai spune tânăra.

Diana a intrat în Brigada Supremă, unde era şi verişorul ei. „Fratele meu mergea la meciuri, dar nu intrase în niciun grup. La o săptămână după intrarea mea s-a hotărât să intre şi el în acelaşi grup. Plăteam şi 5 sau 10 lei pe lună, cotizaţie pentru steaguri“, completează supoertera. Lozincile pe care le cântau le învăţau în timpul meciurilor.„Galben-verde în sânge avem, şi nebuni după fotbal suntem, azi peluza strigă-n cor: FC Vaslui vrem un gol“.

Diana spune că a fluturat şi steaguri mari 4/4 şi că a început să bată la tobe. „Îmi plăcea cum suna. Stăteam şi pândeam cum bătea un amic şi am zis «dar ce, eu nu pot?» şi m-am dus la tobe. Li s-a părut neobişnuit pentru o fată, dar nu îmi era ruşine“. După ce s-a integrat Diana a început să meargă şi în deplasări. Prima deplasare a fost în Giuleşti, la Rapid. A fost frumos până a ajuns la Bucureşti şi a pierdut. La întoarcere, autocarul în care era s-a defectat, iar suporterii au fost nevoiţi să  urce în altă maşină. Ea s-a gândit că singurele amintiri care îi rămân în urma meciurilor sunt pozele, de aceea a început să facă pe fotograful. „Aveam o cameră digitală. Nu era cine  ştie ce  şi am început să fac poze la galerie şi doar din peluză“, explică tânăra.

Fotograful din spatele porţii

Când grupul din care făcea parte Diana s-a desfiinţat, tânăra s-a gândit să se apuce mai serios de fotografie. De atunci are acreditare de fotograf. „La o săptămână mi-am făcut debutul cu un aparat mult mai performant. Locul destinat fotografilor este în spatele porţilor. Chiar la meciul cu Dinamo era să-mi vină o minge în obiectiv, noroc că a strigat cineva la mine să mă feresc“, spune  amuzată Diana.

întrebări şi răspunsuri

Este greu să faci fotografii în timpul jocului?
Mulţi zic că e uşor să apeşi pe un buton, dar e greu să surprinzi anumite momente, trebuie să fii mereu pe fază. Atunci când plouă, când ninge, trebuie să fii la datorie.

Ce calităţi crezi că îi trebuie unui fotograf bun?
Cred că ar trebui să aibă vederea vigilentă, să observe orice detaliu, oricât de mic ar fi el. Trebuie să fie omul potrivit la locul potrivit.

Ce nu îţi place la meciurile de fotbal?
Nu-mi place atunci când jucătorii sunt huiduiţi. Galeria nu este întotdeauna alături de  ei. Când joacă bine sunt mândri de ei, iar când joacă prost le strigă „plecaţi acasă“. În acele momente, prefer să tac.

ce-i place
Dianei îi plac filmele, în mod special comediile şi cele romantice. „Preferatele mele sunt «White Chicks» şi «The Notebook»“. Tânăra adoră să călătorească. „Mi-a plăcut foarte mult în Ungaria, când am fost la un concurs de dans, în clasa a III-a“. Spune că-i place şi să joace tenis. „Singurul fapt pe care-l regret e că nu
am făcut tenis“.

ce nu-i place
Tânăra mărturiseşte că o deranjează felul în care este condusă ţara noastră. „Drept dovadă când terminăm facultatea nu avem nici măcar un loc de muncă sigur“.

profil
născută. 9 noiembrie 1988, la Vaslui.
studii. Studentă în anul II la Facultatea de Jurnalism dela  Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi.
familie. Are un frate de 25 ani şi o soră de 18 ani.