Portret/Mihaela Teşcoschi: „Ajutându-i pe alţii, devii mai bun“

Mihaela Teşcoschi

Voluntariatul este pentru ea un „virus“ moştenit din familie şi crede că, odată ce ai pornit pe acest drum, nu-l mai poţi abandona. A fost martoră la durerea a mii de oameni.

Le-a văzut lacrimile, le-a citit groaza şi neputinţa în priviri, dar a observat cum pe aceleaşi chipuri răvăşite de durere poate răsări un surâs şi cum în aceeaşi ochi poate licări speranţa. O mână întinsă la greu şi un cuvânt de încurajare fac posibilă o astfel de transfigurare, iar Mihaela Teşcoschi ştie asta cel mai bine.

Dacă o întrebi cu ce se ocupă, îţi răspunde iute, fără să clipească: „În principiu, îi ajut pe oameni să depăşească un moment mai trist din viaţa lor, când se găsesc într-un impas“, spune Mihaela.

În misiune se pleacă cu muzică populară

Lucrează la Centrul Diecezan Caritas, unde este coordonator proiecte de intervenţie în situaţii de urgenţă, iar voluntariatul a purtat-o în zonele lovite de calamităţi, în mijlocul oamenilor supuşi de natură la cel mai dur examen din viaţa lor. Cosmeşti, Comăneşti, Dărmăneşti, Vadu Roşca sunt doar câteva dintre localităţile înghiţite de ape, unde Mihaela şi colegii ei au desfăşurat campanii de ajutorare.

Mii de oameni cărora potopul le-a luat agoniseala de-o viaţă au renăscut după ce voluntarii Caritas le-au întins o mână de ajutor. „Nu-mi imaginez să pot face altceva.Voluntariatul îţi dă foarte multe satisfacţii. Te ajută să creşti ca om, iar ajutându-i pe alţii, devii mai bun“, spune Mihaela. În misiune se pleacă cu noaptea-n cap, cu muzică populară, „ca să ne trezim“, iar seara, la întoarcere, se ascultă muzică clasică.

„Doar aşa ne putem relaxa după o zi încărcată de problemele sinistraţilor“, completează tânăra. Mihaela spune că, puşi în faţa dezastrului, oamenii se comportă diferit atunci când sunt ajutaţi. „Unii sunt recunoscători, alţii cred că li se cuvine mai mult. Sunt şi oameni care nu întotdeauna vor să le dai ceva, ci au nevoie să se descarce, să vorbească cu cineva“, adaugă voluntara.

Ajutor inedit

Printre cazurile care au impresionat-o cel mai mult se numără cel al unei bătrâne din Vadu Roşca (Vrancea), care nu şi-a dorit decât să fie spălată. Avea o mână şi un picior în ghips şi din această cauză nu făcuse baie de o săptămână.

„M-a rugat să o spăl. Trebuia să-i vină fiul şi nora din Italia şi-i era ruşine să-i întâmpine murdară. Nu mi-a fost greu să fac asta. Când pleci pe teren trebuie să fii deschis la tot ce poţi întâlni şi cel mai important, nu trebuie să-i faci pe oameni să simtă că ar fi dependenţi de tine“, completează Mihaela. 
Primele acţiuni de voluntariat le-a avut în Franţa, în 2000, când a plecat la  Lourdes, cel mai vizitat loc de pelerinaj catolic din lume. Oameni de peste tot vin acolo pentru a vedea grota în care s-a arătat, în 1858, Fecioara Maria.

În apropiere de Lourdes există un mic orăşel, Sf. Petru, construit de Caritas din Franţa special pentru pelerinii săraci. „Cinci veri la rând am fost voluntar acolo. Lucram fie la bucătărie, fie în grădină sau făceam curăţenie în locuinţele pelerinilor“, povesteşte Mihaela.

Voluntar în India

Au urmat apoi Germania, Italia, India şi Liban. În India a ajuns în urmă cu patru ani. Caritas făcuse o colectă după tsunami-ul din decembrie 2004, iar banii au fost folosiţi în construcţia de case, plantarea de copaci şi relansarea agriculturii. „India e cea mai săracă ţară din câte am văzut, dar cu toate acestea oamenii sunt obişnuiţi cu condiţia lor, sunt prietenoşi şi-ţi mulţumesc oricât de mic este ajutorul primit“, încheie Mihaela. 

Profil

Născută: 6 octombrie 1976, Bacău.
Studii: Facultatea de Economie şi Administrare a Afacerilor, Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi.
Familie: Căsătorită.

Întrebări şi răspunsuri

Cum decurge o zi dintr-o campanie umanitară?
Ziua începe foarte devreme, la ora 3.00 dimineaţa sau la 6.00 în cazurile fericite, când camioanele încărcate cu ajutoare pornesc la drum. Ajungem în satul în care trebuie să împărţim pachetele, le distribuim, iar după ce ne terminăm treaba mâncăm sandvişurile pregătite de cu seară, apoi ne întoarceam spre casă. 

Care este cea mai importantă realizare profesională?
Cred că cea mai mare a fost în 2005, atunci când organizaţia la care lucrez a reuşit să repare 180 de case din judeţul Bacău, distruse în urma inundaţiilor.

Ce-i place
Mihaelei îi place să călătorească, să cunoască noi culturi, iar voluntariatul a ajutat-o în acest sens. „Îmi place să-mi petrec timpul cu prietenii. În aceşti ani, în campanii, mi-am făcut mulţi amici, iar datorită lor am ajuns în SUA şi Elveţia. Am fost şi în Irlanda, în vacanţă, acolo unde munceau surorile mele“, spune tânăra. De asemenea, îi place să citească şi să iubeşte grădinăritul. 

Ce nu-i place
„Nu-mi plac oamenii care mint, mitocanii şi nici cei cu mai multe feţe“, declară Mihaela, adăugând că o nemulţumeşte şi sistemul bancar pentru că nu-şi poate face un credit pentru o locuinţă.