În spatele lucrărilor sale stau mii de cuvinte, mituri, poveşti. Recent, Daniel Covrig şi-a vernisat expoziţia la cafeneaua Arte, lângă Conservator. Când era în clasa a V-a, un prieten de-al mamei sale, absolvent al liceului de artă, l-a „descoperit“.
„Îmi văzuse desenele, aşa că mi-a zis că aş avea «un pic» de talent“, îşi aminteşte Daniel. De atunci, drumul i-a fost stabilit, iar pasiunea nu a mai ţinut cont de nicio barieră.
După ce a absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă“, a vrut să continue studiile. Din nefericire, nu a reuşit să intre la facultate. Nu pentru că nu ar fi avut talent.
„Voluntar“ în biserici
Pentru a nu rămâne pe loc, a hotărât să se iniţieze în pictura bisericească. Au urmat ani la rând petrecuţi pe schele, în slujba Patriarhiei Române, fără cine ştie ce bani şi fără vreo garanţie că, la un moment dat, munca îi va fi corect apreciată.
„În perioada aceea am văzut toată ţara. Am fost plimbat de la o biserică la alta, prin diferite oraşe sau sate. Asta nu însemna că primeam mulţi bani, 1 milion pe lună, adesea cu întârziere“, povesteşte pictorul. Când se întorcea la „tutorele“ său, era anunţat că perioada de muncă sisifică avea să continue.
A petrecut ani la rând pe schele, într-un du-te-vino perpetuu, atent să nu facă vreo greşeală care ar fi compromis fresca.
Istoria se repetă
În cele din urmă, şi-a reîncercat norocul şi talentul la facultate, la Iaşi. A fost admis, iar în anii care au urmat şi-a investit toată energia în pictură şi gravură. „Am învăţat de toate pentru că asta este exact ce îmi doresc să fac“, a explicat Daniel Covrig.
Nu a uitat nici de lectură, ajungând la un punct în care a putut să o îmbine cu pictura - desenele sale spun istorii personale, universale, pe care puţini le pot descifra la prima vedere. „Nu mă deranjează să vorbesc oamenilor despre mesajul picturilor mele, ba chiar îmi face plăcere“, recunoaşte artistul.
În portofoliul său are numeroase picturi pe pânză, în ulei sau acrilic, pe lemn, pe carton, în acuarelă, sau gravuri. Pe site-ul său, aproape fiecare vine cu o explicaţie.
„Nu am un material sau o metodă preferată“, spune Daniel, afirmaţie demonstrată de ani la rând de muncă fără a ţine cont de impedimente şi de seriozitatea cu care pictează pe zidurile cluburilor ieşene. Superficialitatea nu îşi găseşte loc în arta lui pentru că liniile trasate de el sunt garanţia unei poveşti elaborate.
Profil
Născut: 1 august 1976, Iaşi.
Studii: A absolvit Facultatea de Arte Plastice şi Design, Universitatea „George Enescu“, Iaşi.
Familie: Este necăsătorit.
Întrebări şi răspunsuri
Mulţi pictori lucrează doar ziua, la lumină naturală. Tu ce moment al zilei preferi?
Pictez şi ziua şi noaptea. E adevărat, lumina naturală este mult mai bună pentru a vedea culoarea, dar mie îmi place să pictez noaptea, atunci sunt mai inspirat.
Nu ai un şevalet. Ce suport foloseşti?
Nu mi-am permis încă unul, pictura mea nu e tocmai comercială. Folosesc orice pot, orice suport merge folosit. Deja m-am obişnuit cu asta.
Ce-i place
Ascultă multă muzică şi socializează la fel de mult. „Cunosc mereu oameni noi. Atât de mulţi, încât uneori nu-i ţin minte pe toţi cei cu care am discutat“, spune el.
Ce nu-i place
În topul lucrurilor pe care nu le suportă, ipocrizia ocupă cea mai înaltă poziţie. „Este nedrept să vrei să pari ceva ce nu eşti sau să faci rău gratuit“, adaugă Daniel.
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza