Stiri din Iasi

Scriitor, regizor, profesor universitar. Acestea sunt profesiile pe care ieşeanul le practică cu spirit ludic, dar profesionist, de peste trei decenii. În conversaţii, hazul, şotiile sunt ingrediente nelipsite pentru Bogdan Ulmu.

Cărţile şi cronicile sale depăşesc adesea umorul, pentru a plonja în serios. Este un om cu simţul jocului şi formula potrivită pentru el este una proprie, „n-am reuşit să devin lucid: am rămas doar ludic“, care te întâmpină pe blogul personal.

Pasiunea lui Bogdan Ulmu pentru teatru a început când avea 8 ani şi juca, la Radio Bucureşti, în emisiuni pentru copii. S-a cimentat însă pe la vârsta de 13-14 ani, când mergea să vadă spectacolele teatrelor bucureştene Naţional, Comedie, Bulandra, Nottara şi Mic.

Debutează în presă devreme, în 1968, când era încă pe băncile liceului, iar primul volum, de proză, îi apare în anii studiilor universitare, petrecute la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC)din Bucureşti, mai precis, în 1975.

140 de piese de teatru

Imediat după absolvire, în 1978, ajunge profesor de actorie la Şcoala Populară de Artă din Ploieşti, pe care o părăseşte după doi ani pentru o viaţă nomadă, de regizor în diferite teatre din ţară şi din Republica Moldova.

Îşi aminteşte de anii comunismului ca despre o perioadă în care arta teatrală se afla în plină ascensiune, în ciuda limitărilor pe care le impunea regimul. „Din fericire, după Revoluţie a dispărut cenzura, dar pe de altă parte a dispărut şi măsura: putem scoate pe gură orice porcărie. Înainte de 1989 nu puteam scoate pe gură orice vorbă inteligentă. Asta-i diferenţa!“, spune regizorul.

Activitatea lui Bogdan Ulmu uimeşte calitativ, dar şi cantitativ. Peste 140 de spectacole regizate, peste 20 de scenarii semnate de el. A realizat şapte dramatizări pentru copii, după Ion Creangă. Numeroasele turnee, festivalurile naţionale de teatru şi umor la care a participat, sunt alte elemente care i-au îmbogăţit experienţa.

Pe lângă munca în arta spectacolului, Bogdan Ulmu este şi scriitor. A publicat peste 20 de cărţi, de la cele de specialitate la volume de gastronomie. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990) şi al UNITER (din 1995). A semnat cronici în peste 40 de publicaţii, la unele dintre ele fiind redactor, numărul articolelor depăşind cifra de 3.500.

În 1998 şi-a susţinut doctoratul în Teatrologie, cu o teză despre Caragiale, iar peste un an a dat concurs pentru un post de conferenţiar universitar la Universitatea Ecologică Bucureşti, la Facultatea de Actorie. Intră apoi profesor la Universitatea de Vest din Timişoara, iar din 2005 predă la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi şi la Universitatea de Arte „George Enescu“ din aceeaşi localitate.

„Om de teatru-total“

Regizorul a fost şi un critic de teatru recunoscut la nivel naţional. Cu toate acestea, îşi dă seama de „pericolul“ care-i pândeşte pe cei care se exprimă în provincie. „Există în România mulţi critici de teatru care riscă un cvasi-anonimat, numai din motive regionale“, completează scriitorul. Şi totuşi, înţelegerea acestui fapt nu-i pune piedici în a-şi continua jocul de „om de teatru-total“, titlu dat de Mircea M. Ionescu.

Profil

Născut: 29 aprilie 1951, Bucureşti.
Studii: Doctor în Teatrologie al IATC Bucureşti, 1998.
Familie: Căsătorit, are trei copii.

Întrebări şi răspunsuri

Ce înseamnă arta spectacolului pentru dumneavoastră?
Am iubit teatrul şi-l mai iubesc, deşi în topul meu afectiv a ajuns, vai!, pe locul doi, după familie. Apoi, urmează umorul şi gastronomia.

Care sunt proiectele la care lucraţi?
După premiera piesei care marchează debutul ca dramaturg al lui Lucian Parfene, „Te-a părăsit, nu-i aşa?“, care se va ţine într-un spaţiu non-convenţional, o să pun în scenă o piesă argentiniană, la Ateneu şi un alt spectacol, după Mircea M. Ionescu, la Teatrul Masca. Pregătesc şi o carte. Plus doctoranzi, ironii, vise, şpriţuri vorbite...

Ce-i place
Bogdan Ulmu este pasionat de gastronomie şi enologie. Când e vorba de calităţi umane, scriitorul apreciază cel mai mult corectitudinea, nonconformismul şi umorul care salvează omul de ridicol.

Ce nu-i place
Ceea ce-l deranjează pe profesorul universitar în cea mai mare măsură sunt prostia, incultura, mârlănia şi răutatea.