Portret/ Andrei Bauer: „Omul cu chitara poate să facă orice“

Interpretul este un nume sonor al scenei ieşene, nu doar prin festivalurile pe care le-a onorat şi prin premiile obţinute, ci şi prin legătura vie pe care o creează între muzică şi public.

C  ântă de când se ştie. Andrei Bauer se consideră „un om norocos pentru faptul că am primit acest har de la Dumnezeu“. S-a remarcat prima dată în clasele primare, la o oră de muzică.

Din clasa I până în clasa a VI-a a studiat pianul. A cântat şi într-un cor multă vreme, la Huşi, acolo unde a locuit şi şi-a făcut şcoala până la studiile superioare. De chitară s-a apucat mai târziu, pe la 15 ani. A făcut câteva ore, dar cum nu era mulţumit de ritmul în care se lucra la Casa Armatei a continuat singur, exersând chiar şi câte şase ore pe zi. Primele apariţii în public le-a avut în 1995, iar doi ani mai târziu trecea deja pragul la Radio Iaşi.

La festivaluri de muzică folk a început să meargă din 1998, ca membru al formaţiei Orizont, grup care a durat până în 2003 şi în cadrul căruia Andrei a trăit perioada cea mai fructuoasă din punct de vedere artistic.

Între timp, a fost la peste 20 de festivaluri, de la multe dintre ele întorcându-se acasă cu câte un premiu. După terminarea Facultăţii de Litere la Craiova, Andrei Bauer a fost profesor de limba engleză pentru doi ani (2004-2006), iar apoi a mai câştigat bani din diverse traduceri.
Asta pentru că în România nu se poate trăi doar din muzică. „În unele ţări civilizate există o tradiţie a folkului, iar cei care-l cântă câştigă destul ca să trăiască. La noi, lipseşte nu numai tradiţia, dar şi o organizare bună în această direcţie şi educaţia. Oamenii sunt obişnuiţi de pe vremea comunismului să asculte muzica live pe gratis, lucru care nu-i totuşi în regulă, şi care nu e admis în străinătate“, consideră tânărul.

„Omul cu chitara“

În plus, Andrei Bauer crede că termenul de folk a intrat în dizgraţie la noi şi din pricina Cenaclului Flacăra, care a făcut acestui gen muzical un deserviciu, punând în prim-plan versul şi lăsând în spate muzica şi vocea interpretului.

Astăzi, cântăreţii de folk sunt puţini, dar ceea ce cântă ei e mult diferit de folkul de altădată, genul e mai apropiat acum de rock, de jazz. De aceea, e de preferat să se vorbească de „omul cu chitara“, mai mult decât de folk, crede artistul.

„Folkul este o muzică simplă, care tinde însă să devină complexă pentru că omul cu chitara poate să facă orice, are libertatea de a cânta cum simte“, adaugă Andrei Bauer. Şi tocmai pentru că transmiterea muzicii aşa cum o simţi este foarte importantă în cadrul acestui gen, legătura vie cu publicul e implicită. „Atunci când cânţi cu pasiune, eşti sincer şi cu omul din faţa ta, dar şi cu tine“, adaugă cântăreţul.

El consideră că foarte benefice pentru muzica folk ar fi nişte seri în cerc restrâns, în care distanţa între cel care cântă şi spectator să fie cât mai mică. „În activitatea muzicală, scena este esenţială, orele petrecute pe ea, pentru că reacţiile ascultătorilor te creează. De aceea, eu încerc să pun accentul pe piesele mele, şi mai puţin pe imagine“, încheie folkistul.

Profil

Născut. 26 noiembrie 1979, Suceava.
Studii: Facultatea de Litere, Craiova, 2002.
Familie: Necăsătorit.

Întrebări şi răspunsuri

Există un public pentru folk în România?
Există, dar este unul foarte restrâns. În general, cei care ascultă muzică bună sunt atraşi şi de acest gen muzical. Asta pentru că astăzi folkul este mult diferit de cel pe care-l ştim de la Cenaclul Flacăra. Sunt influenţe diverse, cum ar fi rock, jazz, clasică. 

Ce proiecte ai pentru anul în curs?
Am în plan refacerea mai multor piese pentru a-mi scoate şi primul album. Mi-am achiziţionat toată aparatura standard necesară înregistrărilor, în care am investit cam 80% din tot ce-am câştigat din muzică până acum.

Ce-i place
Folkistul Andrei Bauer este adeptul lucrurilor simple. Calităţile umane pe care le apreciază în cea mai mare măsură sunt modestia şi perfecţionismul. Artistului îi place să-şi facă munca temeinic, să fie precaut, să nu-şi trateze nici măcar hobby-urile superficial. În plus, este pasionat şi de limba engleză, de ciclism şi de călătorii.


Ce nu-i place
Cântăreţul de folk detestă cel mai mult falsitatea oamenilor. De asemenea, nici lăudăroşii nu sunt pe placul lui şi nici nu agreează pe cei pentru care imaginea este mai presus de om şi talentul cu care a fost înzestrat.