Iaşi: Portret/Şerban Axinte: Poetul care scrie în dicţionare

Iaşi: Portret/Şerban Axinte: Poetul care scrie în dicţionare

Cărţile l-au consacrat ca versificator. Activitatea publicistică l-a format pentru critica literară. Profesia de cercetător întregeşte portretul tânărului ieşean.

Evită, amuzat, să dea detalii despre primele momente în care a cochetat cu poezia. Practic, la modul cât de cât serios, Şerban Axinte a început să scrie versuri prin clasa a IX-a.

Adică în 1991, pe când frecventa cenaclul coordonat de Mirel Cană, care literar semnează cu pseudonimul Şerban Alexandru şi pe care adolescentul de atunci şi tânărul de azi îl consideră primul şi cel mai puternic maestru al său.

Cenaclul, pregătirea viitorului

Despre anii aceia, poetul vorbeşte cu multă convingere, considerându-i extrem de importanţi pentru tânăra generaţie de scriitori. A fost un mediu în care aceştia şi-au permis să viseze dar, o dată plecaţi, au urmat cu perseverenţă proiectele şi le-au transformat în realitate.În timpul desfăşurării cu succes a cenaclului, care acoperă totuşi o perioadă de vreo opt ani, Şerban Axinte a debutat, în 1996, cu un volum intitulat „Starea balanţei“, poezii pe care le apreciază ca fiind nişte încercări adolescentine.

A ajuns însă să citească în cadrul întâlnirilor şi cel de-al doilea volum, „Pragurile Apeiron“, despre care „dacă ar fi să se facă o a doua ediţie, nu mi-ar fi ruşine că apare“, mărturiseşte poetul. Desfiinţarea cenaclului a coincis pentru Şerban Axinte cu o decizie, aceea de a deveni critic literar, de a părăsi poezia. Activitatea publicistică intensă spune destul despre faptul că aceasta nu fusese luată în van. La revista culturală „Timpul“, timp de şapte ani (2000-2007) a fost redactor şi secretar de redacţie.

A colaborat, şi continuă să colaboreze, cu „Philologica Jassyensia“, „Cuvântul“, „Tribuna“ şi „Observatorul cultural“. Dar, când peste câţiva ani un editor i-a cerut o carte nouă, poetul a regăsit drumul spre poezie şi astfel apare, în 2006, volumul la care ţine cel mai mult, „Lumea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut“.

Poet, critic literar
şi cercetător

Un alt vis al lui Şerban Axinte, din perioada cenaclului, acela de a deveni cercetător ştiinţific al Institutului de Filologie Română „A. Philippide“ Iaşi, a trecut în realitate în 2002, adică după terminarea Facultăţii de Litere, secţia româno-italiană.
Nu întâmplător, scriitorul afirmă că e foarte pasionat de munca sa şi că are mândria de a fi coautor al unei lucrări de mare relevanţă pentru lingvistica şi cultura română, anume „Dicţionarul general al literaturii române“, coordonat de Eugen Simion. Un proiect care va continua cu noi ediţii, actualizate. De o perioadă, munca asiduă la lucrarea de doctorat i-a luat mai tot timpul.

„Mă trezeam la 4.00 dimineaţa şi până la 7.00 scriam pentru ziua respectivă. Şi asta într-un birou improvizat într-un fost atelier de tâmplărie“, detaliază Şerban. Acum, teza nu aşteaptă decât susţinerea publică, care probabil se va petrece în ianuarie 2010.

Deşi evoluţia tânărului ieşean se petrece pe mai multe direcţii de activitate, el refuză să se claseze cumva. Spune doar că e mai bucuros când cineva se declară mulţumit de vreun articol de-al lui, decât când îi este lăudat talentul poetic.
Momentan, cercetătorul este însă cel mai ocupat dintre „eurile literare“ încercate, căci chiar astăzi participă la un simpozion cu participare internaţională, despre diaspora culturală românească, organizat chiar de institutul de cercetare la care funcţionează.

Întrebări şi răspunsuri
În ce proiecte eşti implicat acum?
Am în lucru trei cărţi. Teza de doctorat, despre teorii ale romanului în literatura română, care se opreşte la mijlocul secolului XX. Vreau să o continui şi să o public. Apoi, e aproape gata un nou volum de poezie, care se va chema „Operele mazace“ şi am scris două capitole dintr-o lucrare despre romanul contemporan.

Ai un plan de „revoluţionat“ literatura?
Dacă mă întrebai asta la 17 ani îţi răspundeam că vreau să revoluţionez limbajul poetic, atunci mă consideram genial şi cu nimic mai prejos decât Nichita Stănescu. La 25 de ani aş fi spus că vreau să fiu un al doilea Umberto Eco. Acum, la 33, vreau să-mi văd de treaba mea.

Ce-i place
Lui Şerban Axinte îi place foarte mult să cânte şi chiar a lăsat în urmă zece ani de muzică. Cu vocea şi chitara, a interpretat mai multe genuri, de la folk la heavy-metal. Preţuieşte mult prietenia şi solidaritatea. Cum puţini pot afirma, poetul iubeşte să-şi practice meseria de cercetător, pe care o consideră un vis împlinit.

Ce nu-i place
Cercetătorului ştiinţific îi displac prieteniile şi, în general, relaţiile interesate. Îl deranjează apoi propriile defecte, în măsura în care devine conştient de ele.

Profil
Născut. 27 iulie 1976, Iaşi.
Studii. Doctorand al Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.
Familie. Căsătorit, are un băiat de patru ani.