Iaşi: INTERVIU: Bobby Păunescu şi Monica Bârlădeanu: „Este o poveste tristă, cu un final fericit, care nu se găseşte în film“
0
Aceasta este viziunea lui Bobby Păunescu despre primul său film semnat ca regizor şi ca scenarist: „Francesca“
Citeşte şi:
Luminiţa Gheorghiu: „E important că se mai face un festival“ (INTERVIU)
EXCLUSIV Interviu cu Andrei Dăscălescu, regizorul filmului „Constantin şi Elena“
Katalin Varga, primul rol pe marele ecran pentru Hilda Péter
Cristian Mungiu: „Încerc să fac ceva care să mişte spectatorul“
Anamaria Marinca: „Filmul se face cu multă emoţie“
Ion Sapdaru: „Amintiri din Epoca de Aur atinge corzi sensibile ale spectatorului“
Adi Cărăuleanu: „Hârtia va fi albastră“ este o tragi-comedie“
Actriţa Monica Bârlădeanu şi producătorul Bobby Păunescu au povestit pentru „Adevărul de Seară“ cum a apărut pelicula controversată, interzisă la Festivalul de Film de la Veneţia.
Adevărul de Seară: Câte festivaluri s-au arătat interesate de proiecţii cu „Francesca“?
Bobby Păunescu: Până acum, am fost invitaţi cu filmul la 14 festivaluri. De departe, cel mai important festival la care ne-am dus cu „Francesca“ a fost cel de la Veneţia.
Care a fost cel mai greu pas în producerea peliculei?
Fiecare pas a fost greu în felul lui. Începutul: să mă apuc să scriu, eu nu fac asta în mod curent. După şase-şapte luni de documentare, m-am apucat să scriu. La început, am scris puţin pentru că nu ştiam cum să-l fac: clasic, să încep să povestesc, sau să intru direct, cu dialogul. Tot scenariul ăsta a fost numai dialoguri. Am scris o pagină şi jumătate în avion, în drum spre Los Angeles. Când am ajuns acolo, m-am dus la Hotelul „Chateau Marmont“, iar în prima zi am scris 40 de pagini. A fost o acumulare pe un subiect, iar când am început să scriu a venit totul de la sine. În final, am rămas cu vreo 77 de pagini, pe care i le-am trimis lui Cristi Puiu. A fost o posedare creativă incredibilă. Filmul trebuia făcut atunci, nu cred că mă putea opri cineva.
Aţi luat în calcul mai multe spaţii pentru filmări?
Primul loc în care ne-am gândit să facem „Francesca“ a fost Iaşiul. A picat pentru că echipa de 70 de persoane, era din Bucureşti, iar costurile de a o aduce la Iaşi erau foarte mari. Se dubla bugetul filmului.
V-aţi întâlnit cu nepoata lui Mussolini, cea care a contestat filmul în Italia?
Nu m-a interesat asta niciodată. Nu ştiam cum arată aceşti oameni, primarul din Verona, nepoata lui Mussolini. Nu m-am gândit că filmul poate genera atâtea discuţii pentru că, dacă îl vezi, îţi dai seama că nu despre asta este vorba.
Aţi caracterizat subiectul drept o „poveste personală“. În ce sens ceea ce se întâmplă în „Francesca“ are legătură cu dumneavoastră?
Te apuci să scrii când ceva te macină. Problema cu emigrarea m-a frământat şi pe mine mai demult. Apoi, ceea ce se întâmplă în jur: prieteni, foşti colegi de şcoală care s-au băgat în tot felul de afaceri. Toate aceste poveşti pe care trebuia să le filmăm sunt o culegere de fapte reale.
Monica a fost prima şi singura alegere pentru rolul din „Francesca“?
Da. În proiecte e nevoie de oameni care să fie devotaţi cu totul. Povestea creştea în mine cu Monica în personajul ăsta. În general, mai bine lucrez cu actori care nu au o cotă foarte mare, dar care îşi doresc filmul în primul rând şi mai puţin partea materială. Dacă pui pasiune, până la urmă vin toate.
Cum caracterizaţi filmul?
E o poveste tristă, cu un final fericit, care nu se găseşte în film.
Te-ai pregătit în mod special pentru acest rol?
Monica Bârlădeanu: Ca pregătire pentru rol, am vorbit cu mama, care este educatoare şi am venit în Iaşi la o grădiniţă, unde am stat de vorbă cu o educatoare.
Cum este Francesca, personajul pe care îl interpretezi?
Vulnerabilă, fragilă, responsabilă, naivă.
Ce stări ai trăit pentru prima dată interpretând acest rol?
Ai nevoie de un anumit context pentru a genera un anumit tip de emoţie în tine. „Francesca“ m-a pus într-o situaţie de claustrofobie fizică şi emoţională în una dintre secvenţele filmului, ceea ce nu am trăit până acum.
Se încarcă comentariile...
