Iasi: Portret: Paul Arva: „Mie îmi şade bine cântând“

Iasi: Portret: Paul Arva: „Mie îmi şade bine cântând“

Este membru fondator al Non Nonsens. A câştigat aproape 20 de premii la festivalurile de gen. În plus, tânărul folkist îşi compune singur muzica şi textele.

rede că este posibil ca talentul lui să fie o moştenire de la bunicul dinspre mamă, care interpreta folclorul românesc în satul natal. Nepotul, Paul Arva şi-a descoperit pasiunea pentru muzică pe la 4-5 ani, când transforma orice mătură găsită prin casă în chitară, iar în fiecare joi stătea cu urechea lipită de radio pentru a asculta Cenaclul Flacăra.

Visa încă de atunci să aibă o chitară. Abia în clasa a X-a a reuşit să împrumute una (prima chitară a lui şi-a cumparat-o doi ani mai târziu) şi, prin exerciţiu şi insistenţă, a învăţat de unul singur să o folosească. Avea 17 ani. Faptul că este autodidact este pentru artistul de azi o mândrie şi o dovadă că acolo unde există pasiune şi har omul nu are cum să nu reuşească să le transmită.

Debutul şi-l face într-un spectacol de muzică şi poezie, la Ateneul din Bacău, în 1993. Un an mai târziu, îl întâlneşte pe Lucian Darie, alături de care participă pentru prima oară la un festival-concurs. Peste alţi doi ani, Rareş Drăghici devine al treilea membru al trupei Non Nonsens, fondată de Paul Arva. În 1997 grupul debutează la TVR2 şi apoi participă la Festivalul Naţional de Folk „Om Bun". Trupa activează însă doar doi ani.

În perioada noiembrie 1999-ianuarie 2000 Paul Arva a lucrat la un alt proiect, „Jazzhattan", care aborda o paletă stilistică largă, în calitate de compozitor, textier şi instrumentist. A renunţat şi la acesta. După câţiva ani de absenţă în care tânărul ieşean a descoperit pasiunea pentru scris poeme în proză (un grupaj de poezie i-a fost publicat în revista de cultură „Timpul", în 2004), revine pe scena folkului în 2008, alături de Lucian Darie.

Atirst multiplu premiat

Este şi anul în care tânărul artist se ambiţionează să trăiască numai din cântat, astfel că participă la toate festivalurile de folk din ţară şi vine acasă cu nu mai puţin de 12 premii importante. „Anul 2008 a fost unul foarte agitat, dar şi foarte bun pentru mine", recunoaşte ieşeanul.

Face furori pe scenă cu piesa „Miss America", pe care o cântă de fiecare dată. „Cu ea m-am dus peste tot şi am avut mereu sentimentul că sunt pe Titanic şi că oamenii se scufundă odată cu mine", afirmă artistul ieşean. Imediat ce studenţii se adună în Iaşi, Paul Arva şi colegii de la Nu Acum, Florin Onică şi Andrei Dănilă, vor reîncepe seria de concerte, câte unul pe lună, incluse în proiectul „Folkustic", demarat în luna februarie a anului 2009. De asemenea, şi-ar dori ca în această toamnă să-şi imprime câteva piese, „dar încă n-am găsit drumul care duce spre un studio", adaugă tânărul.

Deşi a câştigat aproape 20 de premii la festivalurile din ţară şi din Republica Moldova, Paul crede că nu distincţiile sunt relevante, că poate nu e cazul lui, dar sunt artişti foarte buni, care sunt însă ocoliţi de succes.

Şansa lui este că reuşeşte să transmită cu sinceritate ceea ce simte, că lumea „îndrăgostelii", concepută între patru pereţi şi urcată pe scenă, este îndeajuns de credibilă pentru ca oamenii să-l înţeleagă şi să-l admire. Muzica şi textele pieselor pe care le cântă sunt compuse în totalitate de el, căci trebuie să fie ale lui, „să iasă din «casa», din frământările mele", încheie folkistul.

întrebări şi răspunsuri

Este muzica folk de actualitate? Are un public al ei?
Eu văd muzica folk cu ochi foarte buni. Din câte ştiu, e genul cu cele mai multe festivaluri din ţară. Deci, cu siguranţă că este un public aici, poate nu unul numai al ei. Sunt oameni care ascultă şi altceva, dar iubesc şi folkul.

Mai scrieţi poezie?
Am avut o perioadă în care am scris poeme în proză, dar atunci aproape n-am mai cântat. Şi cred că mie îmi şade bine cântând. Deşi, recunosc că există o legătură strânsă între ele, sunt cumva «la pachet», trebuie să ştii povestea şi apoi să o cânţi.

ce-i place
Paul Arva este în primul rând îndrăgostit de chitară şi de muzică. Îi place apoi să-şi sune noaptea prietenii, momentele când e acasă, cu soţia, în care vede şi un foarte bun prieten, Iaşiul, cu neajunsurile lui şi, în general, toate lucrurile care-l emoţionează.

ce nu-i place
Artistului nu-i plac oamenii indiferenţi şi superficiali şi cursele cu maxi-taxi. E întristat că în oraşul acesta, în care sunt atâtea posibilităţi culturale, nu se întâmplă îndeajuns de multe evenimente. Îi displace şi faptul că are din ce în ce mai puţin timp să facă ceea ce-i place: „Nu vreau să fiu artist cu jumătate de normă“.

profil
Născut. 28 martie 1973, Hălăuceşti, Iaşi.
Studii. Facultatea de Construcţii şi Arhitectură, Iaşi.
Familie. Căsătorit, nu are copii.