POVESTE/ Daniel Chiriţă - Pregăteşte viitorii piloţi de Formula 1

Daniel Chiriţă antrenează de ani buni echipa de karting a Iaşiului. În ciuda lipsurilor majore, cei care vin la clubul de la Palatul Copiilor au reuşit să câştige numeroase premii.

Ieşeanul s-a angajat în urmă cu patru ani la Palatul Copiilor, ca instructor de karting, iar noua meserie i s-a potrivit ca o mănuşă, fiind îndeplinirea unui vis de o viaţă. Daniel Chiriţă povesteşte că, puşti fiind, nu agreea deloc ideea de a-şi petrece timpul liber în spatele blocului, bătând mingea între betoane. „Chiar nu-mi plăcea să stau cu ceilalţi copii, aşa că petreceam foarte mult timp la cluburile de la Palatul Copiilor. Pe atunci, clubul de karting avea sediul la Fundaţie“, îşi aminteşte Daniel Chiriţă. 

Pentru că o parte din copilărie şi-a trăit-o în timpul regimului comunist, ieşeanul a simţit indirect raţionalizarea benzinei. „Îmi aduc aminte că, pentru a face pe atunci karting, fiecare copil trebuia să vină cu o cotă parte de benzină, de acasă. Astfel, puteau să practice acest sport doar copiii ai căror părinţi aveau maşină. Ai mei nu aveau nici atunci, şi nu au nici acum“, spune amuzat Daniel Chiriţă. Dacă nu putea conduce, ieşeanul s-a orientat spre partea mecanică şi, în timp, a ajuns să fie cunoscut de mai toţi profesorii şi instructorii de la Palatul Copiilor.

Un sport care trebuie să placă şi părinţilor
Daniel Chiriţă îşi aminteşte că în momentul în care a venit ca instructor la centru, a găsit un singur kart, şi acela stricat. Ambiţios şi conştient de faptul că o dată cu performanţele ar trebui să vină şi banii, Daniel Chiriţă l-a reparat şi a participat cu echipa la concursuri. „M-am speriat când am văzut ce karturi performante aveau ceilalţi. De aceea, kartingul este un sport care trebuie să placă nu doar copiilor, ci şi părinţilor. Fără ajutorul lor financiar este greu să faci performanţă“, spune instructorul.

În fiecare toamnă, în octombrie, la uşa clubului bat zeci de copii. Daniel Chiriţă încearcă să-i ia pe toţi, conştient de faptul că la final, vor rămâne fie doar cei cu aptitudini speciale, fie cei care au un suport financiar în spate.

Echipamente de mii de euro
„Totul în acest sport se leagă de bani. Au fost copii care aveau bani, dar nu simţeau acest sport, şi au fost puşti talentanţi care din cauza lipsurilor materiale nu au putut să continue să facă performanţă la cele mai înalte niveluri“, explică Daniel Chiriţă. Deocamdată, instructorul pune foarte mare accent la cursurile sale pe partea mecanică, conştient că în timpul unei competiţii pilotul trebuie să-şi cunoască foarte bine maşina.

„Pe lângă cunoştinţele de mecanică, copiii trebuie să aibă atenţie distributivă, să simtă cum merge maşina şi să aibă curajul ca atunci când sunt într-un viraj să-şi depăşească adversarii“, mai spune instructorul. Toate aceste calităţi şi câteva mii de euro investite în maşină şi echipament pot duce la rezultate foarte bune.

„Un kart la mâna a doua mai performant costă până la două mii de euro. La acesta se mai adaugă combinezonul, ghetele, gâtarul, casca de protecţie şi vesta care protejează toracele, încă aproximativ o mie şi ceva de euro“, calculează Daniel Chiriţă.

Profil
Născut. 30 octombrie
1976, Iaşi.
Studii. Universitatea Tehnică „Gh. Asachi“.
Familie. Căsătorit, are o fată.

Întrebări şi răspunsuri
Ce lipsuri are clubul de karting de la Iaşi?
În primul rând ne lipseşte o pistă pe care copiii să se antreneze. Deocamdată, exersăm pe o pistă amenajată în parcarea unui supermarket. Avem 30 de copii şi 10 karturi, din care doar două sunt ale Palatului Copiilor.
Cum este privit acest sport în restul ţării?
Din ce am văzut la competiţii, judeţele din nord-vestul ţării au o tradiţie în sporturile cu motor şi, implicit, sunt mai evoluate. Probabil a fost şi influenţa celor din Bulgaria şi Ungaria, unde sunt foarte multe piste pentru karting.

Ce-i place
Pentru Daniel Chiriţă kartingul este cea mai mare pasiune, care îi consumă aproape 90 la sută din timpul liber. „Din acest motiv încerc să-l transform la Iaşi într-un sport de performanţă“, mai spune Chiriţă.

Ce nu-i place
Din cauza greutăţilor, instructorul spune că a învăţat să se împace cu toate neplăcerile vieţii. „I-au lucrurile aşa cum sunt şi încerc să le dau după mine“, spune ieşeanul. Instructorului nu-i place faptul că părinţii au uitat să-şi înveţe copiii lucrurile elementare despre viaţă. „Am rămas uimit când am văzut că, la opt ani, un copil nu ştia ce-i aia o şurubelniţă“, spune ieşeanul.