Stiri din Iasi

Născut în Iaşi şi „adoptat“ de Bucovina, COV, aşa cum îl cunosc prietenii, revine cu plăcere în oraşul în care a desenat prima schiţă.

M-am născut în tren. Astfel îşi începe povestea caricaturistul ieşean Viorel Corodescu. „Am râs de mic de şeful de tren, că a trebuit să mă lase să merg fără bilet“, continuă acesta. Viaţa sa a stat mereu sub semnul umorului. Copilăria şi-a petrecut-o la Iaşi, pe strada Sărărie, între Bojdeuca lui Creangă şi Bolta Rece, locul de întâlnire al celor din „lumea bună“ din tinereţea sa.

Primul desen l-a făcut la trei ani. Un alt desen pe care-l consideră acesta drept un punct de pornire în cariera sa a fost un portet al lui Stalin. „Întotdeauna am vrut să-i fac portretul lui Stalin cu doliu. Ţin minte că eram elev şi eram trist că pe vremea lui Stalin primarul Iaşiului de atunci a dărâmat Academia Mihăileană, iar eu visam să ajung acolo“, povesteşte COV. A participat la 90 de expoziţii colective, iar  la 41 a fost unic semnatar. Are opt expoziţii personale peste hotare în Finlanda, Belgia, Cehoslovacia, Republica Moldova, Ucraina, Polonia, Grecia şi Israel şi alte 63 de participări la saloane şi expoziţii internaţionale de umor.

Înainte de ’89 erau cele mai bune caricaturi

Cu toate acestea, umorul nu este singura preocupare a caricaturistului ieşean. În tinereţe acesta a cochetat şi cu sportul-rege. „Am jucat şi fotbal. La un moment dat mă curtau simultan şi cei de la Dinamo şi cei de la Rapid, dar am ales să rămân la Iaşi. M-am gândit că e mai bine să-mi aleg o carieră de viitor. Hidrotehnica mi s-a părut o idee bună. Am lucrat o perioadă şi la Hidrocentrala de la Porţile de Fier I“, povesteşte artistul. Astfel, a absolvit Politehnica din Iaşi cu meseria de inginer, slujbă pe care o consideră la fel de importantă ca şi pe cea de grafician satiric. „Cu meseria de inginer am ajuns să lucrez şi la Transfăgărăşan. Timp de doi ani am lucrat la Sibiu, la proiectarea drumului. Am lucrat şi la mai multe obiective militare“, spune Viorel Corodescu.

Subiectele nu-i lipsesc niciodată

În meseria de caricaturist nu duce niciodată lipsă de subiecte. Cel mai mult îl stimulează comicul de situaţie, dar în cariera sa a făcut şi nenumărate portrete. Cu toate acestea, ieşeanul susţine că unele dintre cele mai bune caricaturi se făceau înainte de 1989. „Găseai atunci foarte multe subiecte, dar trebuia să-ţi pui mintea la contribuţie, ca să fii subtil“, îşi aminteşte artistul.

întrebări şi răspunsuri

Unde v-aţi făcut ucenicia în meseria de grafician satiric?
Eu am fost un autodidact în atelierul plasticianului Ioan Petrovici. Am mai fost îndrumat de vecinul meu, criticul Aurel Leon care mi-a deschis calea către artele plastice. Lucrul acesta a fost mai mult decât o facultate de arte plastice pentru mine. 

Care este premiul de care sunteţi cel mai ataşat?
În 2006 am primit distincţia Doctor Humoris Causa de la Academia de Umor „Păstorel Teodoreanu“. Am mai primit un premiu de excelenţă de la prietenul meu Ştefan Popa-Popa’s pentru 30 de ani de activitate. A fost o recunoaştere a prezenţei mele în caricatura română, premiu care s-a repetat anul acesta, la 40 de ani.

ce-i place
„Am câteva principii în viaţă: O zi în care nu ai râs este o zi pierdută şi Fereşte-te de cal din faţă, de bou din spate şi de proşti din toate părţile“.

ce nu-i place
Nu-i plac oamenii falşi, care spun un lucru, dar se gândesc la cu totul altceva, nu-i plac mincinoşii şi oamenii prefăcuţi.

profil
născut. 20 iunie 1946, în trenul Botoşani-Iaşi.
studii. A absolvit Facultatea de Hidrotehnică, de la Universitatea Tehnică din Iaşi.
familie. Este căsătorit, are două fete şi trei nepoţi.