Iaşi: Anca Munteanu răspunde la urgenţele ieşenilor (PORTRET)

La 27 de ani a văzut mai multe nenorociri decât majoritatea semenilor. Nu au fost însă necazurile ei, ci ale celor care au ajuns la Spitalul de Urgenţe.

Anca Munteanu este mereu chiar la intrarea în unitate, la secretariarul Unităţii de Primire Urgenţe.

De mică a vrut să fie balerină şi a mers la Liceul de Arte „Octav Băncilă“. Orele multe de exerciţii fizice şi viaţa dură pe care o are un balerin au îndepărtat-o de prima pasiune când a ajuns în clasa a XI-a.

„E frumos când te uiţi din afară la ce înseamnă baletul, dar numai cine îl practică ştie câtă muncă presupune. Nu regret că nu am mers pe această cale în continuare“, povesteşte Anca Munteanu.

Primele zile la Urgenţe

Accidentaţi, sânge, durerea celor bolnavi, dar şi durerea prietenilor şi a rudelor este peisajul pe care oricine lucrează într-o Unitate de Primire Urgenţe îl are în faţa ochilor.

Puţini au suficientă tărie de a şi rezista acolo, mai ales dacă nu sunt cadre medicale şi nu au ales această meserie. „Eu chiar nu am avut probleme de la început, de când am venit la UPU la secretariat. Sigur, nu este cea mai plăcută privelişte, dar te  poţi obişnui dacă eşti mai puternic“, spune Anca.

„Sunt mulţi care mi-au stârnit compasiunea“

Nicio inimă de piatră nu rămâne indiferentă la suferinţa oamenilor. Anca îşi aduce aminte că anul trecut, în toamnă, a fost un caz care a impresionat-o puternic. 

„Atunci a fost un pacient, un tânăr student din Brăila, care a ajuns cu arsuri pe jumătate din suprafaţa corpului. Mi-a fost milă de el când l-am văzut tot învelit cu folia şi cu arsurile grave. Totul i s-a tras de la butelia din apartamentul în care stătea cu chirie“, îşi aminteşte detaliile secretara de la UPU. 

Nu ar face acum Medicina

I-au plăcut ştiinţele exacte, aşa că ales să se specializeze în contabilitate. A urmat cursurile Facultăţii de Economie şi Administrarea Afacerilor, dar dacă ar fi ajuns la Urgenţe cu cel puţin cinci ani în urmă poate că alta ar fi fost alegerea sa.
„Acum este prea târziu să mai încep Medicina. Este o meserie care presupune foarte mult studiu şi aş ajunge la 35 de ani să fiu medic rezident. Sunt câţiva ani pierduţi şi nu are rost să mai încerc acum“, susţine ieşeanca.

Chiar dacă nu are de gând să ajungă medic, cu siguranţă nu are planuri ca în viitorul apropiat să-şi schimbe locul de muncă. „Este foarte plăcut aici, colegii sunt tineri şi este o atmosferă plăcută, dacă putem vorbi de aşa ceva la Urgenţe“, spune Anca.

Profil

Născută: 21 decembrie 1982, Iaşi.
Studii: Studentă la FEAA, specializarea Contabilitate.
Familie: Căsătorită.

Întrebări şi răspunsuri

Cum suportă familia programul încărcat?
Nu aş putea face nimic fără sprijinul soţului, care mă înţelege şi care nu se supără prea tare atunci când ajung târziu acasă de la serviciu.

Ţi se cere sfatul pentru tratamentul diverselor boli?
Frecvent se întâmplă să mă sune vreun prieten sau vreo rudă să mă întrebe ce să facă dacă îl doare ceva sau dacă se simte rău. De cele mai multe ori le recomand însă să meargă totuşi la un medic, pentru că e cel mai bine aşa.

Ce-i place
Anca adoră să meargă la mare şi este o perfecţionistă. De trei ori pe săptămână merge la sală pentru a-şi întreţine condiţia fizică.

Ce nu-i place
Tinerei ieşence nu-i plac persoanele care nu au cei şapte ani de acasă, care nu ştiu să respecte oamenii din jurul lor.