Iaşi: PORTRET: Mircea Ignat, moldoveanul care te tratează cu umor

Era un tânăr fotbalist şi voia să facă o carieră în sport, dar soarta i-a jucat feste. L-a trimis la Casa Studenţilor, unde are în grijă o trupă de dans şi una de umor.

Este unul dintre cei puţini care ţin Casa de Cultură a Studenţilor încordată, vie, prezentă pe scene naţionale şi internaţionale. Peste 30 de ani îl califică drept un „veteran“ al vieţii culturale studenţeşti. Nu apare pe scenă, dar cu siguranţă îşi interpretează bine rolul în culise.

Fără crispare, cu un umor spontan şi contagios, lucrează cu studenţii medicinişti din trupa Seringa şi se ocupă şi de spectacolele trupei Quasar Dance. La cea din urmă, specializată în dans modern, breakdance şi alte „specii“ la fel de urbane, coregraf este chiar fiul său, Alexandru, şi el prins sub vraja clădirii prin care au trecut şi au învăţat zeci de generaţii de studenţi. Îşi aminteşte în culori vii drumul parcurs din Ardeal până aici, în mijlocul tinerilor şi al evenimentelor. 

Teste de rezistenţă

Mircea Ignat s-a născut la Iaşi, dar familia s-a mutat la scurt timp în Arad. Tatăl său, „moldovean convins“, după cum îl descrie, a dorit ca fiul să înveţe la o şcoală germană. L-a trimis în clasa I la Iaşi. A rezistat doar un an şi s-a întors la ai lui. Când a terminat liceul şi şcoala postliceală, ştia bine germana şi juca fotbal la UTA Arad.

Moldoveanul-ardelean a hotărât să se întoarcă în oraşul în care se născuse şi să studieze ceea ce practica în Arad: sportul. Facultatea avea să-i refuze candidatura, aşa că s-a trezit într-un oraş nou, angajat ca administrator la cantina unui IAS, unde muncea din zori până în noapte.

Era mai mult decât îi permiteau forţele, aşa că a încercat un nou loc de muncă, la Piaţa Dimitrov. Nici acolo programul nu era mai cumsecade. De la 4.00 dimineaţa la 1.00 a doua zi, trebuia să fie pe baricade. A renunţat.
Oferta de a fi ofiţer de Securitate nu i s-a părut deloc potrivită, aşa că în 1975 a fost numit magazioner principal al CCS. Nu îi displăcea, deşi răspunderea era imensă. „Aveam în grijă toată recuzita Casei de Cultură. Erau numeroase ansambluri de la facultăţi şi eu eram cel care trebuia să le pregătească pentru spectacole. Şi erau măcar trei-patru în fiecare săptămână“. Munceam mult, răspundere mare, dar era în sfârşit într-un loc în care se simţea bine.

A fost cu Divertis la Moscova

De-a lungul timpului, a trăit intens, a văzut lumea şi s-a bucurat de fiecare călătorie alături de prieteni care aveau să devină vedete TV. „La un moment dat, pe la începutul anilor ’80, am fost alături de Divertis în turneu la Moscova. Ne-am distrat cu toţii pe cinste“, mai spune Mircea Ignat. În acelaşi timp, el era cel care avea grijă ca taberele studenţeşti din toată ţara şi multe alte evenimente oficiale să aibă loc fără probleme.

După absolvirea Facultăţii de Economie, în 2000, a devenit referent cultural la CCS şi a început să lucreze cu studenţii de la Medicină, din trupa de umor Seringa, la un nou tip de terapie. Spectacolele lor salvează publicul de la problemele cotidiene, de la stres, prin râs. „Nu-mi place să văd oameni trişti“, spune cel care împrăştie voie bună chiar şi atunci când poartă o simplă conversaţie.

Nu uită nici de Quasar, grupul care de ani buni dansează pe scene mici şi mari, şi care adună ropote de aplauze din partea publicului. De altfel, nu uită de nevoile celor care-i cer ajutorul pentru că, pe lângă carismă, Mircea Ignat are şi un suflet mare, adaptat probabil la dimensiunile clădirii în care şi-a petrecut mult, mult timp.

Profil

Născut: 29 martie 1950.
Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice la Universitatea „Petre Andrei“ din Iaşi.
Familie: Căsătorit, are un fiu.

Întrebări şi răspunsuri

Ca ieşean, care consideraţi că este principala problemă a culturii locale?
Spectacolele care vin în oraş au preţuri exorbitante. Oamenii nu-şi permit să vadă actori mari atunci când biletul costă 50 de lei.

Dintre toate ţările vizitate, care vă place cel mai mult?
Germania este de departe preferata mea. Poate şi pentru că ştiu limba, dar şi pentru că nemţii sunt corecţi şi punctuali.

Ce-i place
Ca un adevărat altruist, după cum mulţi îl descriu, Mircea Ignat iubeşte oamenii, tinerii. „Mă simt în viaţă printre ei, plin de energie“, spune zâmbind cel care lucrează într-un domeniu în care nu-i lipsesc oamenii, glumele, arta, buna dispoziţie.

Ce nu-i place
Nu agreează nimic din ce are legătură cu politica sau cu renunţarea la libertate şi la onoare. „Să nu aud de servilism, plocoane şi politică“, spune categoric ieşeanul. Apoi, nu suportă să vadă în jur sărăcie, tristeţe, în situaţii pe care nu are puterea să le remedieze. „Uneori recunosc că ocolesc zonele în care ştiu că dacă mă uit în stânga sau în dreapta văd oameni cu mâna întinsă“.