Iaşi: Maricica Sandu-Ciucurel: „Am făcut facultatea pe prispa casei părinteşti“

Născută în Galbeni, „satul cu nume de aur”, băcăuanca şi-a depăşit condiţia şi a scris o carte de poveşti care i-a făcut pe critici să-i atribuie numele de „Ion Creangă cu fustă”

Maricica Sandu-Ciucurel a iubit foarte mult cartea, fiind unul dintre puţinii elevi care aşteptau cu nerăbdare să se deschidă porţile şcolii din satul natal, Galbeni, pentru a putea intra la ore. Cu toate acestea, din cauză că părinţii nu au mai putut-o susţine, a fost nevoită să renunţe la studii în clasa a VII-a. Apucase însă să se îndrăgostească iremediabil de literatură. Din acest motiv, deşi nu mai mergea la şcoală, Maricica a început „a cărăbăni” din bibliotecile satelor vecine dicţionare, enciclopedii şi foarte multe cărţi de literatură. „Am făcut facultatea pe prispa casei părinteşti”, spune băcăuanca.

„Am început să-mi scriu viaţa”

Maricica s-a căsătorit la 18 ani, prematur după cum spune ea, şi vorbeşte despre acest moment ca despre o trecere bruscă de la copilărie la maturitate.

După zece ani de mariaj, resimţind acut lipsa inocenţei primilor ani de viaţă, femeia a început să scrie scurte poveşti, cu personaje inspirate de la oamenii care au marcat-o când era mică.

„Copilul din mine nu a murit, nici nu a îmbătrânit şi am simţit nevoia să-l transpun în cuvinte”, precizează Maricica Sandu-Ciucurel. A continuat să înşire snoave pe hârtie vreme de mai bine de 20 de ani şi a ajuns să adune o colecţie impresionantă. Fiica sa, Nela, a fost unul dintre motivele pentru care nu a abandonat condeiul. „Nu accepta niciodată să i se spună de două ori aceeaşi povestioară seara, înainte de culcare”, detaliază povestitoarea.

Aceeaşi Nela şi-a ajutat mama să-şi îndeplinească visul de-o viaţă: să-şi vadă poveştile publicate. Fata a contactat redacţia emisiunii „Surprize-Surprize”, iar Maricica a ajuns în studioul TVR1. Astfel, în 2001, a apărut cartea „Satul cu nume de aur”, conţinând zece istorioare. Povestiri precum „Mâine umblăm cu Moş Crăciun”, „Paştele în pădure”, „Cum s-a îndrăgostit Natalia lui Parnici de Florin Piersic” au făcut ca această carte să devină apreciată de importanţi critici literari români, precum Şerban Cioculescu, care îi atribuie Maricicăi numele de „Ion Creangă cu fustă”.

Cu toate acestea, autoarea afirmă: „Niciodată nu m-am identificat cu Ion Creangă – bucuria mea constă în faptul că tot ceea ce am scris este pur original”.

Pregăteşte o nouă carte

Dragostea pentru satul natal şi pentru locuitorii acestuia au îndemnat-o să creeze noi personaje haioase, consemnate într-o altă carte ce aşteaptă să fie publicată sub titlul de „Măştile satului”. „Am picurat apă vie din condei şi am pus în mişcare oamenii satului, sunt personaje pe care nu le-aş fi găsit nici măcar în Paris”, îşi descrie autoarea ultima creaţie.
Consemnată în cartea lui Eugen Budău, „Bacăul Literar”, Maricica Sandu-Ciucurel este atestată ca prozatoare contemporană a literaturii române, pe care criticul o identifică cu „un sesam de aur nedescoperit, ce abia aşteaptă să i se spună «Deschide-te!»”.

Profil
Născută
31 mai 1944, în satul Galbeni
Educaţie
7 clase
Experienţă
scrie poveşti de 30 de ani
familie
căsătorită, are 4 copii  

Întrebări şi răspunsuri

Ce anume v-a determinat să scrieţi această carte?
M.S.C.: Am facut-o pentru copiii României, pentru a le putea dărui şi lor un strop din bucuria copilăriei mele. De asemenea, consider că o gândire pozitivă şi un zâmbet pe chipul omului poate deveni cel mai bun leac pentru orice.
  
Aţi decis să rămâneţi acasă, deşi toţi copiii v-au plecat în străinătate. De ce?
M.S.C.: Nu mă pot desprinde de satul natal. Este locul în care am trăit cele mai frumoase clipe ale vieţii mele, unde am trăit o copilărie divină.

ce-i place: Dincolo de dragostea pentru literatură, sufletul Maricicăi ascunde şi o pasiune pentru pictură, în casa acesteia regăsindu-se şi câteva tablouri, creaţii proprii.

ce nu-i place: Faptul că se pierd valorile lingvistice şi gramaticale: „O să ajungem toţi să vorbim ca State Potcovaru din «Inimă de ţigan»“.