Iaşi: Limbaj de poliţist: „Spune tu ce să-i fac mă, mânca-ţi-aş?“ (Partea a III-a)
0
Poliţiştii trimişi în judecată pentru fapte de corupţie aveau pus la punct un adevărat dicţionar cu expresii triviale şi termeni argotici.
Citeşte mai multe despre dosarul de corupţie „Rutiera“ din Iaşi:
Limbaj de poliţist: „Bine oi, îmi bag p...“ (Partea I)
EXCLUSIV Nume grele în dosarul de corupţie „Rutiera“ de la Iaşi
Nepoata fostului şef al SRI, consilierul local Ioana Timofte, apare în dosarul de corupţie „Rutiera“
EXCLUSIV Numele poliţiştilor din dosarul de corupţie „Rutiera“
Un preot a cerut poliţiştilor de la Rutieră să „ierte păcatele“ unui student care merita dosar penal
EXCLUSIV Cele mai tari interceptări telefonice ale agenţilor din dosarul de corupţie „Rutiera“
Unii dintre agenţii din dosarul „Rutiera“ vorbeau ca la colţul străzii atunci când solicitau sau li se cerea ajutorul.
Mai mult, unii adoptau o atitudine duplicitară faţă de cunoştinţele care îi sunau disperate, când fie erau în pericolul de a rămâne fără permisul de conducere, fie fără banii din buzunar.
„Prostul“, „boul“, „Băga-mi-aş p... în gura lui de bou“ sau „e consilier la p... mamii ei“ sunt doar câteva din expresiile surprinse de procurori în timpul interceptărilor telefonice, chiar dacă era vorba despre doctori, consilieri locali sau prieteni foarte apropiaţi.
Uneori, se întâmpla ca treburile să nu iasă aşa cum îşi doreau, ocazie numai bună pentru a-şi da frâu liber la gură: „Spune tu ce să-i fac mă, mânca-ţi-aş?... Omoară-l, împuşcă-l... Oi, sunteţi f..., zi-mi ce să fac?“
Agenţii puseseră la punct şi un limbaj codat, pe care îl foloseau când puneau o vorbă bună pentru cunoştinţele lor prinse că au încălcat Codul Rutier. Cea mai utilizată expresie era „dă-i un Ana-Vasile“ (n.r. avertisment), sau „fă-l nufăr“ (n.r. fără nicio sancţiune). Potrivit specialiştilor, termenii folosiţi de agenţii de la Rutieră judecaţi pentru fapte de corupţie sunt din sfera infracţionalului.
„Acest tip de limbaj argotic este folosit de puşcăriaşi sau de alte elemente asociale, pentru a se ascunde de ceilalţi. Aceşti termeni ajung să fie folosiţi doar de «elitele» de la periferie“, a declarat profesorul Stelian Dumistrăcel, lingvist la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi.
Şuviţe albastre cadou pentru un far defect
Pe 27 septembrie 2008, agentul Vănel Carp a fost sunat de Teofana Başag, prietenă de familie, după ce a fost oprită în trafic din cauza unei defecţiuni la sistemul de iluminare a maşinii.
Vănel Carp: Da.
Teofana Başag: Alo, bună seara! Vănel, tu eşti?
V. C.: Eu.
T. B.: Îs Teofana, soţia lu’ Gabi.
V. C.: A, salut!
T. B.: Gabi a zis să te sun. M-a oprit acum un domn că nu am un far în faţă, da’ eu n-am ştiut. Luc îl cheamă sau ceva de genu ăsta!
V. C.: Luca?
T. B.: (Se adresează altei persoane: „cum aţi spus că vă numiţi?”, iar aceasta îi răspunde că Benjamin) Benjamin!
V. C.: Benjamin?
T. B.: (Se adresează din nou persoanei „Benjamin şi mai cum?“)
V. C.: Cum?
T. B.: Benjamin Ben!
V. C.: Dă-mi-l oleacă la telefon, zi-i că l-am rugat eu frumos!
T. B.: Da, da („Vorbiţi un pic vă rog cu domnu’ Vănel?“). Nu vrea să vorbească.
V. C.: Hai, că găsesc eu numărul lui şi-l sun.
T. B.: Bine, bine!
V. C.: Pa.
La puţin timp după aceea, Teofana Başag revine cu un telefon la agentul Vănel Carp pentru a-i mulţumi.
V. C.: Da.
T. B.: Merci mult, Vănel, rămân datoare!
V. C.: Ţi-o dat drumu’?
T. B.: Mi-a dat drumu’.
V. C.: Bine, pa, pa.
T. B.: Când vrea soţia ta, să ştii că o aştept la mine, ca să-i fac şuviţe albastre. (râde)
V. C.: Pa.
T. B.: Merci mult!
Se încarcă comentariile...
